tag:blogger.com,1999:blog-25607471488421794442024-02-20T19:11:02.396-08:00Dăpemuteminehttp://www.blogger.com/profile/02891426448495836372noreply@blogger.comBlogger282125tag:blogger.com,1999:blog-2560747148842179444.post-61611374433950299022018-01-05T00:55:00.000-08:002018-02-22T23:01:08.715-08:00flash pe prietenie<div class="MsoNoSpacing">
<div class="MsoNoSpacing">
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt;">mai știi? era anul
în care mă încadrasem în <i>Instituție</i>,
alături de câțiva inși care lucrau în secret, că nici nu stăteam cu ceilalți,
în centru, ci într-o ieșire, în sediul unei firme de construcții, nici nu
figuram pe statele de plată județene și, când toți lucrau de mult cu cardul,
nouă încă ne veneau banii la plic de la București<o:p></o:p></span></div>
</div>
<div class="MsoNoSpacing">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt;">și eu stăteam
atunci pe fâșia aia dintre două variante ale realității, acolo unde dacă nu
alegi cât de curând o direcție, mintea-ți coboară într-o baie de ulei încins și
se prăjește ca o pastă de cartofi trasă în forme; și-ntr-adevăr, n-a durat mult
până să fac alegerea și acum e totul ok, dar în anul ăla umplusem pereții de
desene cu războinici, iar pe singura amică pe care mi-o făcusem, o mignonă
brunetă c-un ușor strabism, șoferiță de taxi, prima dată când a acceptat să
vină la mine la o cafea am primit-o-n pula goală și de atunci n-am mai văzut-o<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt;">și uneori îți mai
scriam ție, prieten vechi, dar nu pe epic și pe logică, cum cred că cere un
epistolar, nu, îți descriam câte-o imagine ivită-n cap pe muzică și multă bere
la pet, ca și când ai fi putut de acolo să înțelegi starea mea de spirit, și
chiar cred că tu o înțelegeai; chiar cred că vibram la fel la anumite lucruri,
cum a fost și mesajul ăla-n care-ți povesteam cum face christos combinații
nepotrivite și cum ne așteaptă iar în cort, să ne dea câcă; și chiar dacă nu
mai știu ce-am vrut atunci să spun, cred și acum că din mintea aceluia de sus
și din mâinile slujitorilor lui de aici, de jos, ies numai căcaturi; cum s-a și
dovedit de fapt, în seara aia: nu mai știu la ce mă gândeam dar țin minte că
aveam în jurul meu decorul acela stătut – războinicii tot pe pereți, mignona tot
în taxi, berea și melodia pe repeat; însă, pe când eu scriam din ăstea, pe tine
te prindeau cu 16 kile, îți puneau genunchiul pe cap și mesajul tău cu
"nu-mi mai scrie, fra" am crezut e replică la textul meu<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt;">și chiar dacă
ne-am mai bătut noi, ne-am mai rupt tricourile unul altuia și ne-am găurit
pielea, parcă durități din astea sincere nu ne-am zis<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt;">și, mai știi? n-ai
cum să nu mai știi, când ți-au luat telefefonul, te-au întrebat de fiecare nume
din agendă și-au dat peste mesajul meu, după care șase ore au încercat să
scoată de la tine cine-i christos dar vezi, tu n-ai dat nimic, nimic decât
adevărul și chiar le-ai spus c-acolo-i un fel de poezie; ei se uitau
încruntați, parte de la fum de țigară, parte încercând să prindă șpilul, și
te-ntrebau a nu știu câta oară: cine-i christos? și tu, exasperat: christos!,
cine să fie?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt;">de unde te-au
cărat cu ei, aveai să-mi povestești, 60 de km, să facă percheziție în casa alor
tăi, și pe drum, în continuare: unde-i christos? și tu: în cer!, unde să fie?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt;">și da, mă aveai
trecut în agendă cu <i>animalu, </i>dar nici
pe asta nu le-ai dat-o, identitatea mea, adică iar ei – și cumva i-nțeleg și pe
ei – au percheziționat cu surle și trâmbițe, au întors casa pe dos, de pe ai
tăi se scurgeau pijamalele, oameni respectabili în orășelul ăla, <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt;">domnu și doamna
inginer, toată strada se adunase în fața casei lor că lăsaseră intenționat aprinse
girofarele, suficient să zboare vorbe-n toate părțile, suficient să crească
rușinea, iar pe tine te-au mai plimbat o zi două și strategic ți-au dat drumul <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt;">îmi zici că ți-am
lăsat bani de țigări și bere eu nu-mi mai amintesc dar știu că trebuia să
povestim și unde să o facem, erai persona non-grata în toată comunitatea, deci
am urcat în dacia aia obosită a lu frate-meu și ne-am dus în capul orașului și
hop, prima mașina de poliție a parcat după nici zece minute cam la 20m în
spate, și a rămas acolo pe întuneric, nu ca să ofere <i>siguranță</i> <i>și</i> <i>încredere</i>, cum scria pe ea, ci tocmai
dimpotrivă; și am mers atunci în celălalt capăt, ieșirea aia spre sibiu, și
acolo nu le-a luat mai mult de un sfert de oră să ajungă și să facă același
lucru – ce făceam eu acum mi se-ntâmpla mie – dar să nu mă grăbesc, deci unde
să mergem, am luat-o pe câmp aiurea, mai întâi pe drumul vacilor și apoi pur și
simplu pe câmp; și atunci și acolo mi-ai povestit coincidența aia ordinară prin
care ai picat în plasă, care și-acum sună a coincidență aranjată, și apoi
presiunile și trocul: un nume pentr-un kilogram, un kg în minus la captură,
până ți-ar fi rămas acolo, câteva zeci de grame de consum și de bucurie; <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt;">și da, ai refuzat
tot și aici te-am admirat din toată inima, că eu eram de mult căcat pe mine,
ceea ce de fapt n-a întârziat prea mult să se întâmple; doar nu crezi că le-a
luat mult să afle: iată numărul mașinii dacia, iată proprietarul – frate-meu, acolo
e familia lui și numărul de telefon; și iată-l și pe fratele lui, adică eu,
cadet la antidrog, coleg deci cu ei, și iată și numărul meu de telefon, care-i
fix numărul <i>animalului</i> din agenda ta,
și iată, îmi imaginez, discuțiile și telefoanele, rapoartele și adresele, și
cum de-acuma suntem trei, noi doi și christos prinși în jocul ilegal; <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt;">și chiar dacă de
aici într-un fel lucrurile s-au rafinat, într-alt fel au luat-o razna; o vizită
așa la derută la ai mei i-a bagat pe ăia-n spaimă, în care bătrânu oricum trăia
de când a bătut un polițist, sau a furat o troacă metalică din fabrică să
opărească porcul, sau amândouă, și ăia pe lângă bătaie i-au dat și-un pic de
pușcărie, de care nu vrea să vorbească; apoi colegul de birou, după ce
mă-ntorsesem la lucru, care m-a întrebat din nimic dacă eu cred în dumnezeu, și
când i-am zis că nu prea, m-a-ntrebat direct: și-atuncea christos cine-i? <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt;">și apoi șefu-meu
care știa discuții intime la telefon cu prietena mea, jumate ascultare, jumate
cacealma, că noi oricum ne despărțiserăm;<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt;">și da, n-a durat
mult și-am plecat, și da, s-au mai ținut un pic de mine și de telefonul meu
și-apoi s-au sictirit; <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt;">și-acum eu sunt
bine, stau la geam și fumez și știu că și tu ești bine, și sigur îți amintești
și tu toate fazele ăstea dar poate cu alte detalii și sigur există multe
dimineți în care și tu stai la geam și fumezi și geamurile noastre nu sunt atât
de departe unul de celălalt, sunt în același oraș, chiar dacă în cartiere
diferite, doar că iată, dacă pe vremuri nu ne-am spus durități sincere, când
eram departe unul de altul, acum, când suntem aproape, știm amândoi că vremea
durității, și poate și aia a sincerității, a trecut<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<br />
<div class="MsoNoSpacing">
<br /></div>
</div>
minehttp://www.blogger.com/profile/02891426448495836372noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2560747148842179444.post-91187753284591230212017-12-20T20:53:00.001-08:002018-02-22T23:50:13.412-08:00bradul<div class="MsoNoSpacing">
<span style="font-size: 12pt;">l-am luat de la dedeman</span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">și asta a fost de la început o greșeală<span style="color: #26282a;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">ori fiindcă ăla a fost un an prost pentru dedeman<span style="color: #26282a;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">c-avea doar brazi rari și strâmbi<span style="color: #26282a;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">(pentru că, la o socoteală, dedeman vinde anual<span style="color: #26282a;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">80-100.000 de brazi – proveniți din „producții agricole”, și pun ghilimele pentru că</span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">am un prieten la Gura Râului care taie direct din pădure<span style="color: #26282a;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">„pentru magazinele ălea mari” – și-n anul ăla, care s-a-ntâmplat să fie
unul dintre două guvernări, s-au făcut razii mari la tăierile ilegale, de unde
multora nu li s-a mai luat șpaga și i-au închis, printre care și pe prietenul
meu, și deci în anul ăla dedeman a vândut sub 50.000, și poate că ăia erau
adevărații din producții agricole)<span style="color: #26282a;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">deci ori pentru c-a fost an prost ăla ori pentru că l-am luat noi în
data de 26, când bradu-n casa gospodarului împlinește deja două zile de când e
împodobit și de cumpărat mai găsești doar ciurucuri<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">și l-am adus acasă și l-am pus acolo unde-l puneau an de an părinții
tăi <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">ce frumos arăta la ei<span style="color: #26282a;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">nici dedeman nu era așa monstruos atunci<span style="color: #26282a;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">doar că la noi stătea strâmb oricât am încercat eu să-i sculptez baza
cu o toporișcă care la alte lucruri funcționa perfect dar iată că la brad nu<span style="color: #26282a;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-size: 11.0pt;"><br /></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">la brad am umplut parchetul și hainele de rășină și pânʼ la urmă am
înțeles mesajul bradului și l-am lăsat naibii așa, pentru că dacă aveai starea
de spirit potrivită puteai spune că numai el e drept<span style="color: #26282a;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">iar apartamentul, blocurile, cartierul, toată lumea, în fapt e strâmbă,
numai el, brăduțul nostru rar și pricăjit stă drept, pentru care și noi vom
adopta nu peste mult timp poziția lui, ca la muzeul evreilor din berlin unde
înclinația aia a stâlpilor la 15 grade îți fute creierul, dar fără spoilere,
deci am căutat podoabele îngropate în debara sub tot felul de cutii, le-am
suflat de praf, și erau globuri din ălea mari, transparente, cu câte o steluță
din praf de sticlă lipită cu aracet, și cu moș crăciuni decolorați și
prăjiturele și bomboane de plastic</span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-size: 11.0pt;"><br /></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">ori nouă podoabele astea cu un aer ușor comunist ni s-au părut foarte
potrivite căci am intrat amândoi într-un film în care aveam 6-7 ani și stăteam
în jurul bradului, separat, firește, că pe vremea aia nu ne cunoșteam, dar
stăteam așa fiecare cu familia lui și brazii, cu excepția că nu era așa
strâmbi, erau identici cu al nostru de acum și aveau aceleași globuri și moși
crăciuni care pe vremea aia erau roșii și nou-nouți, ori cel puțin așa ni se
părea nouă în fiecare an, iar pe jos era celofan să nu umplem de cetină peste
tot, de miros nu mai zic, miros din ăla proustian de brad de crăciun sau de
minge de plastic gonflabilă care te urmărește toată viața <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-size: 11.0pt;"><br /></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">dar tot bradul ne-a trezit la realitate că-i lipsea steaua aurie din
vârf iar pe asta am pus-o când eram total sparți; doar că și ea era făcută
pentru vârfuri mai viguroase nu ca lujerul nostru luat pe nimic de la dedeman,
care mai avea și vârful rău tăiat cu un cuțit de pâine, dar până la urmă nu a
fost o problemă fiindcă starea de spirit era perfectă și ca steaua să nu stea
strâmbă (suplimentând percepția de înclinație a întregului cartier, ceea ce nu
era tocmai rău, dar era prea mult și simțeai că-ți vine o stare de greață) am
îndesat pe sub ea bucăți de hârtie îndoită, și a funcționat – iată steaua cum
stătea dreaptă, deși arăta cumva ca o căciulă trasă peste un pansament, dar
totul era perfect<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO" style="color: #26282a; font-size: 12.0pt;">și știu că ne-am tot plâns înainte că noi nu simțim
absolut nimic de crăciun, era cred că al treilea an de când locuiam împreună,
și anul ăla a recuperat tot, ba a luat și din anii următori, că nici până
atunci nici de atunci încolo nu ni s-a mai întâmplat să stăm două sau trei ore
întinși pe canapea, uitându-ne la brad, primul nostru brad, care strălucea de-a
dreptul chit că n-avea instalație, și noi să exclamăm din când în când <i>doamne
ce frumos e</i> și celălalt să zică <i>nu-i așa?</i> și apoi
unul dintre noi să spună <i>cred că-i cel mai frumos brad din tot brașovul
</i></span><span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">iar
celălalt să-i răspundă cu o chestie din asta sentimentală, nu mai știu exact
cum a decurs conversația dar știu că am admirat mult acea operă de artă, chiar
dacă făcută după crăciun, că fiecare avea impresia că a dat dumnezeu încă un
crăciun numai pentru noi, ca la basarabeni <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">iar cât am trăit cu braduțul nostru în casă, deci cât mai era până la
revelion, câteva zile, nu? căci în anul ăla am făcut și revelionul la noi, deci
cât am stat cu bradul lângă noi a fost totul perfect; și mai știi? a venit acea
mică excursie la bâlea lac, și acolo sus de unde se vede bine lacul și unde
turiștii fac selfie-uri, acolo am mai băgat două timbre și tot muntele a
început să danseze în jurul nostru, nu era niciun brad, nici nu știu acum,
poate că în realitate sunt brazi acolo, sau poate că au crescut între timp, dar
atunci nu era nici unul la bâlea lac, ca și cum nu avea cum să existe
concurență pentru brăduțul nostru care ținea tot cartierul și, de fapt, toată
lumea în echilibru sentimental; și chiar dacă am condus atunci până la vidraru,
apoi la câmpulung și apoi am ajuns pe rucăr-bran și tot drumul ăla șerpuia în
fața genunchilor mei care tremurau deasupra pedalelor, niciunuia nu i-a fost frică, iar
până am ajuns înapoi la brașov dealurile au încetat să danseze iar noi, total
extenuați, am pupat brăduțul de noapte bună și am dormit pe canapea, în
sufragerie, să fim cu el, să fim cu noi, cumva <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">și da, ne putem întreba dacă brăduțul a făcut să se termine totul de
revelion, căci în apartamentul nostru (vorba vine al nostru, căci era alor tăi)
de 50 mp au intrat cam 20 de prieteni, și dacă ne gândim că toți stăteam doar
în sufragerie și în bucătărie, stăteam de fapt în vreo 25 de mp toți, deci eram cam un om pe mp, și
din densitatea asta a venit cuiva ideea, pe la 4 dimineața, să despodobim
împreună brăduțul, căci iată, sărbătorile și distracția se terminaseră <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">și am și făcut-o, iar din densitate a mai venit o idee, să-l aruncăm pe
geam dar nu oricum, ci arzând <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">deci iată 10 inși, cât mai rămăseseră, chinuindu-se să înghesuie
bradul, așa strâmb și golaș cum rămăsese, pe geamul bucătăriei, iată-l cum
cade, cum unul dintre noi coboară, îl mai aduce o dată și de data asta chiar ia
foc dar așa, o flamă puternică din care rămâne o flăcăruie, și-l aruncăm din
nou și-l nimerim fix în copacul din dreptul geamului bucătăriei <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">și da, așa s-ar putea interpreta, că și la noi a existat o flăcăruie
care a crescut de două-trei ori până la flamă intensă, dar până la urmă tot pe
flacără de veghe a rămas, care nici nu știm dacă s-a dus sau nu o dată cu
bradul sau un pic înainte<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">și drept e că atâta timp cât am continuat să avem în fața geamului
cireș cu brad în vârf, adică vreo lună jumate, speranță a existat căci bradul,
nu știu cum, se putea să mai facă minuni, acolo în fața apartamentului;<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">însă prin februarie, când poate șeful de scară sau poate taică-tu a dat
uscătura aia jos din cireș, am știut că asta a fost tot și că ăla a fost primul
și ultimul nostru brad<o:p></o:p></span></div>
minehttp://www.blogger.com/profile/02891426448495836372noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2560747148842179444.post-79466504125837492162017-11-22T07:18:00.000-08:002017-11-22T20:26:49.846-08:00**îți dai seama că psihologul nu te mai poate ajuta<br />
<div>
când îl găsești la păcănele</div>
<div>
dă-l în morții mă-sii</div>
minehttp://www.blogger.com/profile/02891426448495836372noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2560747148842179444.post-72542612761832605412017-11-20T21:53:00.000-08:002017-12-20T20:49:29.048-08:00n-ai de ce să-ți faci griji<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">poți să mergi la tipa aia timidă<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">care oprește filmul pentru tine <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">tocmai când băiatul jon snow se urcă pe f</span><span lang="RO" style="background: white; font-size: 12.0pt; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">ata daenerys<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12.0pt; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">așa cum poți vorbi cu militanta <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">tipa rea feminista<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">care își prinde strâns sutienul<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">și îți arată coaiele artistic<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">poți să scrii de mână și să-i dai textul<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">unui tovarăș cu stomacul țăndări <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">când din </span><span lang="RO" style="background: white; font-size: 12.0pt; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">profund devine igienic<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">abia atunci să-l multiplici<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">poți să lași poeziile să-ți umble la coarda latino<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">s-asculți cum fac vocabular<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">pe disonanță și inadecvare<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">să realizezi că toate-s meme pe îngeraș<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<i><span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">eu sunt slab, fă-mă, bă, tare<o:p></o:p></span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">și-abia asta să te deprime<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">poți să faci din corpul tău artefact <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">și să fie ok o vreme<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">sau poți să faci din familia ta muppets<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">să nu se revolte să nu miște unul<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">și să spamezi cu ei rețeaua<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">scuipatul care le curge din gură<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">să facă parte din reality show<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">poți să iei substanțe<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">de fapt ești fraier dacă nu iei<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">poți să-ți ții bani <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">doar de țigări și bere<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">și pe restul să-i spargi la mașinuțe<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">când rămâi chel e perfect în regulă<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">să-i judeci pe ceilalți<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">poți să iubești femei sau bărbați<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">să te-ndrăgostești de-o fată <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">și să visezi că sugi pula unui coleg de cubicle<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">diferența de gen să nu fie pentru tine <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">o diferență de genitale<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">dacă plesnești o muscă<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">ce rulează 200 de imagini pe secundă<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">în timp ce tu funcționezi cu 30 <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">poți cumva să te crezi mai rapid decât ea<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">poți să ai o fiică s-o
legeni<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">până ți se dislocă omoplații<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">dac-o vezi mai târziu în bukkake <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">să îți păstrezi măcar plăcerea <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">și să te uiți până la sfârșit<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">ciudat, cum mai iubim porneturile<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">atâta timp cât rudele nu joacă-n ele <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">poți să crezi în doctori<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">ei nu cred în tine<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">în profesori poți să crezi <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">până-i ajuți cu banii de chirie<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">dupʼaia treʼ să-i lași să se descurce singuri<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">poți să omori oameni<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">dacă legea nu-ți permite<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">mută-te într-o țară mai tolerantă<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">gândește-te la animalele mici pe care le-ai omorât<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">la cele pe care le mănânci<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">diferența nu-i prea mare<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">reține că-n minutul ăsta <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">cinci oameni deja au decis <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">că diferența nu-i prea mare <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">dacă vrei să ieși din joc<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">poți să rămâi la parter și să alegi altceva<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">anumite lucruri n-au fost niciodată la modă <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">înălțimea e unul dintre ele <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12.0pt; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;">ieșitul
din joc presupune totuși un act estetic<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">n-ai de ce să-ți faci griji dacă simți că n-ai timp<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">timpul nu există<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">există doar căderi de curent<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">stocuri epuizate momentan<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">și torenți în mentenanță<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">poți să mănânci mc sau fructe <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">e cam același lucru nu știi care-ți dă cancer primul<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">așa cum nu știi dimineața când te pui pe budă<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">care iese primul căcatul sau pișatul<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">poți să le spui alor tăi mulțumesc acum plec<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">și să-i sugi de bani pânʼ la 60 de ani<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">dacă-ți prefațezi fiecare gest c-un disclaimer și joci pe
retard<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">poți să rămâi așa<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">dacă-ți faci corpul o carcasă dar rânjești plin de sine<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">poți întrerupe jocul compătimirii<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">(oamenii nu-s proști și cei care-s proști<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">oricum nu contează)<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">ciudat cum livrezi cartea vanității și când nu mai ține<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">te gândești să ieși de pe autostradă <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">când se întâmplă măcar încearcă - <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">fără sânge, vânătăi, erecții - <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">s-alegi postura unui mort prezentabil<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">poți să plângi că te doare<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">ciudat cum ne-așteptăm să nu doară nimic<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">numai animalele de casă trăiesc în pace și fericire<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">castrate<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">poți să ai un job beton <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">și pielea de pe pulă să-ți fie inflamată<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">poți să fii mama luʼ mama luʼ kim kardashian<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">să ai ovarele beton<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">și tot s-apară undeva o kim kardashian<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">mai palidă mai înaltă și cu fundul mai mic<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">dar să fie tot ea<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">infiltrată ca apa<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">ciudat cum cei mai mulți dintre oameni<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">mor fără apă<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">poți să pui toate lucrurile în țiplă<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">să le dai tu utilitatea <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">mă poți aburi cu viața ta în țiplă<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">care se termină la fiecare decadă<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">pendulând între timp<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">printre tot mai perfecționate forme de regret<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">precum copilăria, viitorul sau scrisul<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">așa cum poți să schimbi regulile în mijlocul petrecerii<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">sau destinația la mijlocul drumului<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">ce-i ce-ți spun să n-o faci<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">să crezi că încă suferă de boala țiplei<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">în fond n-ai de ce să-ți faci griji<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">orice alegere pe care-o faci<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">e doar a ta<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">perfect justificată<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">așa cum orice gând pe care-l ai<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">e-ntr-o măsură<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">mai mare<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">sau <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">mai <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">mică<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-size: 12pt;">al altcuiva<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: .0001pt; margin-bottom: 0in;">
<br /></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
</div>
minehttp://www.blogger.com/profile/02891426448495836372noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2560747148842179444.post-38463254591276662592017-11-01T06:53:00.000-07:002017-11-01T06:53:24.347-07:00Incomodul necesar<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span style="text-indent: 0.5in;"><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">(un text scris mai demult, ar fi păcat să se piardă)</span></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">Metode</span></i><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">,
volumul din 2013 al lui Vlad Drăgoi, a fost un experiment pe cât de reușit, pe
atât de bine receptat dar și, așa cum trebuie la o carte care mută granița, de
contestat (tot un experiment a fost și primul lui volum, de care însă, în
general, se știu foarte puține). În 2013 Drăgoi transpunea <i>fatalities</i> în pastile excentrice și trecea ficțiunea violent-naivă
din <i>gaming</i> într-un soi de avertisment
textual amoral, de unde s-a și zis că volumul e <i>ofensator – </i>căci lipsea convenția de tip „ăsta e doar un video game”,
sau că e <i>manierist – </i>și probabil că
era, dar odată asumată împrumutarea șablonului, era de asemenea și ultima
problemă a lui Drăgoi. Cu același procedeu al retardării mimate din <i>Metode,</i> Drăgoi lucrează în <i>Eschiva </i>(2015) la un alt material, acela
al personajului Vlad Drăgoi. În 2015, așadar, apare un Drăgoi mai sentimental
ce-și permite – blindat fiind cu vocea candidă a minorului, cu răspunderea,
deci, suspendată – își permite detașarea într-o instanță diferită, psihanalitică.
Referințele se schimbă (de la jocuri la filme), poemele se lungesc, are nevoie
de spațiu pentru crearea tensiunii și obținerea efectului: bucăți de
autobiografie sunt radiografiate în căutarea impulsurilor, în explicarea lor sensibilă
și meticuloasă.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">Și
fiindc-a dat rezultate în <i>Eschiva</i>,
Drăgoi continuă, acum, în <i>Sergio Leone, </i>jocul
psihanalizei, într-o variantă îmbunătățită. Aș putea spune că adevăratul Vlad
Drăgoi acum se livrează, după cum lăsa deja să se întrevadă în 2015. Treptat,
în ăștia 4 ani de la <i>Metode </i>încoace<i>, </i>Vlad Drăgoi a trecut de la gaming la
regie. Poemele se lungesc și mai mult, devin aproape povestiri iar firul
principal urmărit, căci există unul, se întrerupe în divagații (alte fire mai
scurte și, cumva, explicative), apoi se reia, se încolăcește cu celălalte,
deseori e pe punctul de a se înoda dar cumva scapă, alunecă permenent înapoi în
poveste. De oriunde începi lectura acestor poeme maraton (nu zic, e bine totuși
s-o-ncepi, vorba aia, de la început), dintre care cel mai scurt are 4 pagini, intri-n
plin epic, redat într-o alternanță de perspective lungi/scurte, bătute bine: ba
vezi personajul indiferent, neangajat, ba în prima linie, fiert de emoție; ba retrospectiv,
povestind de-acum 20 de ani, ba silindu-te să-l ții de mână-n timp ce tocmai
scrie ceea ce tu tocmai citești; în fine, îl mai găsești blocat inutil în
descrierea unor personaje obscure, dar de fapt creator de avataruri, după cum
vei descoperi mai târziu, tot ale lui (bunicul, prietenii, diriginta, țiganul au,
în definitiv, trăsături de caracter care formează un referent denaturat pe care
Drăgoi încearcă la nesfârșit să-l dribleze). Un imens spaghetti tehnic, ai
spune, de unde deci și titlul, explicit. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">Stăpân
pe formulă până la stadiul în care scrisul pare neglijent, Drăgoi păstrează din
<i>Eschiva</i> terenul autobiografic și
limbajul sentimental. Faptul că părăsește (aproape) de tot pantomima retardului
arată o nesurprinzătoare maturitate: autopastișarea nu poate merge la
nesfârșit. Dar, chiar fără retard, el a trebuit din nou să-și găsească o
poziție din care poate spune lucrurile rele, tabu, stânjenitoare – pe nume. Și
poziția e aceea a permanentei inadecvări și / sau inadaptări. O instanță cumva
privilegiată de autist-bufon, cu, din nou, aceeași suspendare a răspunderii
(civice, să spunem). La confuzia dintre Drăgoi autor și Drăgoi personaj (și
acesta casant în numeroase fațete de
semne opuse) s-a lucrat migălos iar deruta a devenit totală: locul de muncă e
real, Dósa, Andriescu, Hose Pablo și întâmplările lor de asemenea. De unde
ușori greșești cu gândul că Drăgoi e 100% sincer și cartea e
mărturisire-jurnal. Muchia asta subțire, invizibilă aproape, dintre ficțiune și
realitate e marele atú al volumului și, după mine, rețeta lui de succes: când
personajul e umilit, tu, cititorul ești umilit, când e fricos, laș, mincinos
sau melancolic, ești iar acolo, în pielea și în creierul lui. Iar când e crud
și dezgustător dacă nu ești cu el, cel puțin îl urăști cu putere. Legat de aversiunea
explicită față de țigani, de exemplu, găsim: „țigane, stai, că vreau să simți
că mă uit insistent la / tine și eventual să te oprești și să vii să-mi ceri
scuze, dar cum / sigur nu o să faci asta, eu sunt acum îndreptățit să te
consider / un gunoi, cum e toata specia ta, și nu mă miră că ai slujba pe /
care o ai, că ești țigan, și nici pe aia nu știi s-o faci cum trebuie.” Ca să
poată sfida acest enorm tabu (ce să mai zic de political corectness, egalitate
de șanse, civism, etc etc – pe toate le-a aruncat din avion), Drăgoi și-a mai
luat o măsură: a pus aceste vorbe în gura unui alt personaj, dar atenție,
acesta, „bărbatul alb” nu le spune cu adevărat ci <i>pare</i> că le-ar spune, după cum îi e interpretată „căutătura”
insistent-agresivă. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">Dar
măsura reală a ororii e dată de altă-ntâmplare, cea cu fosta dirigintă, care va
fi nevoită să audă, după 20 de ani (desigur, chestia e o convenție, dacă doamna
dirigintă Mihailă e sau nu reală nu ne privește): „zic acum din toată / inima
sugi pula dna mihăilă, care ești sigur ieșită la pensie / acum, dar sugi pula
și sper să suferi o moarte urâtă, lungă / și rea, (...) și n-o / să-mi fie
deloc rușine dacă o să citești tu poezia asta / în care îți zic din nou sugi
pula și să-ți fie rușine, om nerăbdător și urât la suflet (...) băga-mi-aș pula
în / mă-ta care sigur e moartă și putrezită de multă vreme, / băi profo de doi
lei care stai cu un bloc mai sus de mine, / și nu mi-e rușine și nici frică
nu-mi e de tine.” De-a dreptul înduioșătoare și anulând cu totul greutatea imprecațiilor
de mai sus sunt două lucruri: folosirea formulei respectuoase și încă
prescurtate (un gest aproape involuntar) <i>dna,
</i>și mărturisirea din final legată nu de rușine, ci de <i>frică. </i>Adică autoritatea fostei diriginte, chiar dacă prescurtată
și sub un tir de înjurături, e intactă, ca și sentimentele copilului de atunci,
adus în prezent. Cu acel copil, de fapt, intră Drăgoi permanent în ring,
trimițându-și subtil personajul omonim în bătaia tirului dar „învestindu-l” în
același timp cu cele mai omenești, mai <i>catchy</i>
slăbiciuni iar prin aceasta, protejându-l.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">Spunerea
lucrurilor pe nume, sub auspiciile de mai sus, nu e suficientă, totuși, pentru
un volum foarte bun cum e <i>Sergio Leone. </i>Poemele
(șapte cu totul) se termină-n pasaje incredibil de lirice, cu trimitere înaltă,
ca un respiro generic după ce-ai fost purtat pagini întregi prin angoase și
nevroze individuale. Dar acolo, la nivelul solului, Drăgoi a fost atât de atent
cu tine încât te-a jucat pe degete cum a vrut el, cu tot felul de cârlige și de
catapulte: te-a agățat cu sunete și percutanță frumoasă, te-a-ndepărtat cu
trivial, te-a adus iar cu prefăcută stângăcie și cu justificări metadiscursive
(pg. 59-60) ca să se refugieze apoi indiferent în pseudo-dicteu automat. Oricum,
scuzându-se din când în când (după mine, insuficient de) autoironic, ți-a dat
excesiv numai în punctele slabe: cele de care te prefaci că nu ști, dar știi și
ți-e rușine. Dându-și, vorba lui Iovănel, singur la operație, ți-a dat și ție.<o:p></o:p></span></div>
minehttp://www.blogger.com/profile/02891426448495836372noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2560747148842179444.post-75087197549793103102017-11-01T06:03:00.004-07:002017-11-01T06:03:45.162-07:00Arhivele Securității - Andrei Bodiu<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
În ianuarie 1985, conform unui informator al Secu, Andrei Bodiu afirmă: <span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">„Un
poet trebuie să fie sau pentru, sau împotriva regimului, iar eu sunt total
împotriva regimului. Este
imposibil să nu vezi halul deplorabil în care am ajuns. Dacă scrii poezie e
imposibil să nu te revolți împotriva statului.” Student în anul I la Filologie în Timișoara, Bodiu nu împlinise 20 de ani.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;"> În aprilie 1985, ipotezele Secu în ceea ce-l privește sunt:</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">* <i>obiectivul </i></span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; line-height: 107%;">este insuficient de matur iar manifestările
despre regimul politic sunt unele specifice teribilismelor vârstei;</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; line-height: 107%;">* <i>obiectivul</i> se află sub influența lui Nicolae Manolescu, cunoscut cu manifestări necorespunzătoare, care își formează adepți din tânăra generație.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; line-height: 107%;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; line-height: 107%;"> Cu toate astea (în sensul că, deși neadevărate, ipotezele par să-l absolve pe Bodiu), planul de măsuri cuprinde:</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; line-height: 107%;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; line-height: 107%;">1) sursa X, coleg de facultate și cămin cu <i>obiectivul</i>, va fi instruită să stabilească natura preocupărilor literare ale acestuia, anturajul în cămin, concepțiile literare, ce preocupări are în facultate legat de activitatea profesională și științifică;</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; line-height: 107%;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">2) sursa Y, cadru didactic și factor de decizie în cadrul facultății, va fi folosit pentru influențarea pozitivă a <i>obiectivului</i> și determinarea să renunțe la poezia cu caracter necorespunzător;</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">3) se va puncta și lua în studiu în vederea atragerii la colaborare un candidat cu posibilități informative pe lângă <i>obiectiv</i>, de preferință cu preocupări literare;</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">4) informatorul Z din legătura lt. col. ....... va fi dirijat cu sarcini pe lângă <i>obiectiv</i> pentru a putea obține poezii cu caracter necorespunzător scrise de către acesta, în vederea documentării activității;</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">5) vor fi luate măsuri de interceptare a corespondenței <i>obiectivului</i>; </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">6) dacă situația operativă impune, se va efectua un studiu în vederea introducerii unor mijloace TO în camera în care locuiește;</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">7) se va stabili dacă <i>obiectivul </i>este sub influența lui Nicolae Manolescu sau a altui scriitor cu preocupări necorespunzătoare;</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">8) se va solicita la Brașov efectuarea unei investigații complete despre <i>obiectiv, </i>familia lui, relațiile sale apropiate;</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">9) se va stabili dacă frecventează vreun cenaclu literar în Timișoara, cu cine este în relații, ce scrie;</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">10) se va întocmi un plan pentru pătrunderea în camera <i>obiectivului </i>în vederea efectuării unei percheziții secrete.<i> </i></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;"><i><br /></i></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;"><i><br /></i></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;"><i><br /></i></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;"><i>...</i>frate, bine că nu i-a scăpat că se pișă pe Ceaușescu...</span></div>
minehttp://www.blogger.com/profile/02891426448495836372noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2560747148842179444.post-69455271272311458572017-10-31T04:10:00.000-07:002017-10-31T04:10:15.306-07:00Dialog: Robert Șerban cu Luminiţa MARCU (preluat din Vatra, 8/2017)<div style="text-align: justify;">
„Virtutea principală a celui care
îndrăzneşte să scrie despre literatură e
onestitatea” </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Luminiţa Marcu este doctor în Filologie cu o
lucrare despre revista Gazeta literară (2010, Summa cum
laude, Universitatea Bucureşti). Este asistent universitar
în Facultatea de Litere din Bucureşti din 2005 (colaborator
din 2001), iar în prezent este profesor asociat, lector de
limbă, literatură şi civilizaţie româneşti la Facultatea
de Filologie, Universitatea din Salamanca, Spania.
Între 2010 şi 2014 a fost director adjunct al Institutului
Cultural Român din Madrid, iar între 2007 şi 2010,
consilier de presă al Institutului Cervantes din Bucureşti.
A publicat o carte de non-ficţiune literară, Mansarda cu
portocale (Polirom, 2006), o carte de istorie literară (teza
de doctorat revizuită, O revistă culturală în comunism,
Editura Cartea Românească, 2014), proze în antologii,
traduceri şi numeroase articole în presa culturală şi
cotidiană. Este căsătorită cu scriitorul Adrian Buz şi
trăieşte în Spania din 2010. Publică sporadic, începînd cu
2014, texte de analiză culturală şi politică, în platforma
www.contributors.ro şi pe blogul www.luminitamarcu.wordpress.com. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Robert Şerban</b>: <i>Distanţa dă o perspectivă riguroasă
asupra majorităţii lucrurilor. Trăieşti de 7 ani în
Spania, care e despărţită de România de vreo 3000 de
kilometri. E ceva distanţă… Cum se vede ţara ta natală
din ţara ta adoptivă? Care ar fi tuşele principale ale unui
portret al României contemporane?</i></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Luminiţa Marcu</b>: Distanţa dă o perspectivă, nu
ştiu cît de riguroasă, dar ce e sigur e că distanţa te face
mai patriot. Nefiind nevoit să suporţi zilnic neplăcerile
traiului în Bucureşti, le uiţi destul de repede şi România
se transformă într-o chestiune abstractă, care face parte
indubitabil din identitatea ta şi pe care tinzi chiar să începi
s-o iubeşti. Oricum, începe să te intereseze mult mai
mult decît atunci cînd trăiai şi afuriseai între graniţele ei,
dar e un interes inevitabil la fel de abstract ca imaginea
pe care o ai despre ea din ştiri, comentarii, din ziare sau
reviste, de pe facebook. Nu e o relaţie reală, de fapt, pentru
că e o imagine, atît, o realitate de mîna a doua, filtrată
şi uneori prost filtrată. România se vede de la 3000 de km
ca o enigmă. Constaţi, în Spania cel puţin, că lumea normalităţii
nu era literatură SF, că ea chiar există, că există
măturători de stradă care te salută zîmbind, că există
convieţuire plăcută, că ai drepturi cetăţeneşti, în fine, că
lucrurile sînt chiar ce par a fi şi că nu e nevoie să fii hermeneut
24 din 24 ca să ştii pe ce lume trăieşti şi cine ce
a vrut să spună. Aceste mici minciuni, care merg de la
politica mare, la obsedanta preocupare pentru aparenţe a
românilor, sînt cele care fac din România, pentru mine, o
enigmă. Îţi vine să zici, ca personajul lui Caragiale, de fiecare
dată cînd revii în România sau deschizi ziarele: De
ce, nene Anghelache? Adică de ce atîta efort, atîta energie
risipită, atîta contorsionare? Viaţa e simplă şi poate fi
chiar agreabilă, cu un pic efort. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>R. Ş.: Am căutat să-ţi găsesc numele într-o revistă
literară românească. Ori n-am căutat eu unde trebuie,
ori tu chiar nu colaborezi cu nicio astfel de publicaţie.
Dacă nu, de ce? </i></div>
<div style="text-align: justify;">
L.M.: Nu prea înţeleg întrebarea. De ce crezi tu că
ar trebui să colaborez şi de ce ai fost surprins că nu m-ai
găsit în nici o revistă? De pildă, nu sînt şi nici n-am fost
vreodată membră a Uniunii Scriitorilor. Ar fi trebuit să
fiu? E un fel de obligaţie sau de onoare de la sine înţeleasă,
care vine like a horse and carriage cu faptul că te consideri
scriitor? Pentru mine scriitorul e scriitor, că scrie
ficţiune în proză, poezie sau critică, alternativ în timp sau
simultan, scrisul e unul singur şi ştii fără dubiu, de la o
vîrstă fragedă de obicei, că nu poţi trăi fără să scrii, e ceva
aproape visceral, dar niciodată, nici măcar cînd am lucrat
la Uniunea Scriitorilor prestînd o muncă de redactor-şef
la o revistă, n-am simţit imboldul de a cere să fiu membră
USR. Aş zice chiar că m-am ferit, dar sînt poveşti comice,
bune de pus în memorii de bătrîneţe.
A colabora constant la o revistă literară presupune
mult mai mult decît să ai un loc unde să-ţi deversezi
cogitaţiile săptămînale ca să nu uite lumea că exişti. Nu
mă interesează absolut deloc să exist în sensul în care
cred unii scriitori că trebuie să existe, cu prieteni, relaţii,
vizibilitate, lansări, tîrguri, agitaţie, în lumea literară românească.
A fi colaborator constant, plătit sau pro-bono
al unui mediu de presă, presupune pentru mine un acord,
cel puţin în valorile esenţiale, cu acel mediu. Presupune şi
că acea publicaţie îmi asigură suficient confort intelectual
încît să nu practic auto-cenzura din politeţe, indiferent
de subiect. Există reviste sau platforme unde, din cînd în
cînd, mai trimit cîte un text. Sînt locuri absolut onorabile.
Dar totuşi nu simt că aş putea să scriu constant, săptămînvatra-dialog
30
al, pentru că atunci cînd îţi asumi asta, trebuie să crezi că
poţi aborda chiar orice subiect şi orice perspectivă şi nu
vei fi considerat nici extremist de dreapta, nici de stînga
(ideologic vorbind, dar e valabil şi pentru evaluările strict
literare). Sînt un om prea liber şi prea imprevizibil pentru
presa din România. Încă nu m-a contactat nici o publica-
ţie scrisă în româneşte care să promită că mă va suporta
(eventual că mă va şi plăti) şi pe care eu s-o şi cred pentru
o perioadă îndelungată şi cu un contract ferm. Deci, dacă
condiţiile astea nu există, de ce aş insista să scriu? Vorba
lui Caragiale la Berlin, mă simt foarte bine aici unde sînt.
Scriu zilnic. Asta nu înseamnă că trebuie să şi public cu
orice preţ nici zilnic, nici săptămînal, nici măcar o carte
pe an aşa cum văd că fac unii. Cinste lor. Eu, exact ca
Ioan Slavici pe vremuri, care îi citea soţiei şi era fericit,
mă simt bine scriind şi mă simt şi mai bine cînd îmi citesc
textele cei cîţiva prieteni apropiaţi şi le place ce citesc.
Cînd îi place şi lui Adrian, mă simt de parcă m-ar fi publicat
Gallimard sau Mondadori. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>R. Ş.: Spui într-un interviu acordat lui Cristian
Pătrăşconiu: „După 1989, compromisul nu iartă”. Eu
cred că exagerezi şi că, mai mult, el, compromisul, te şi...
mântuie. Cel puţin în România. </i></div>
<div style="text-align: justify;">
L.M.: Compromisul e atotcuprinzător în Româ-
nia şi tocmai aici e problema acestei ţări. El înseamnă
supravieţuire şi acomodare, adică ceva ce toţi trebuie să
facem, oriunde am trăi şi orice meserie am avea, dar în
anumite limite. În România nu există limite ale compromisului,
uitaţi-vă în jur şi veţi vedea un scriitor român la
fiecare colţ de stradă dispus să îndure umilinţe inutile,
redundante, care nu ţin de fireasca adaptabilitate, ci de
un fel de viciu, doar în schimbul senzaţiei că e viitorul
recipient al Premiului Nobel. N-o face nici măcar pentru
bani sau pentru avantaje, o face cu speranţa iluzorie cu
care credincioşii medievali cumpărau iertăciuni. Ei cred
sincer că îşi cumpără nemurirea. Compromisul de felul
ăsta, mult peste marginile iertate ale convieţuirii, înseamnă
într-adevăr mîntuire în stil românesc. Vei fi mîntuit
cu toate onorurile posibile, vei ajunge chiar academician.
Dar mîntuire artistică nu vei avea în adevăratul sens al
cuvîntului, nici măcar în cazul în care, cumva, printr-un
noroc, chiar te loveşte loteria Nobelului. În acest sens
compromisul, pentru un artist, e fatal. Mori cu zile şi nici
măcar nu ştii exact de ce. O soartă tristă, aflată la mîna liberului
arbitru al fiecăruia, care nu ţine de nici un blestem
local, ci doar de curajul personal, pe care mai nimeni nu-l
cultivă în familiile româneşti. E o soartă care pe mine
nu mă interesează ca proiect de viaţă şi care îmi produce
milă şi uimire. </div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>R. Ş.: Ai vrut să faci un doctorat despre proza
anilor ’60-’70 şi să arăţi că „împăraţii prozei” acelei
perioade – susţii tu – sunt goi. Chiar aşa să fie sau a fost
o răbufnire de tânăr critic furios? </i></div>
<div style="text-align: justify;">
L.M.: O să te surprindă, dar eu n-am fost un critic
furios niciodată, doar că, în peisajul critico-literar în care
am început eu să scriu în 1997, normalitatea şi spusul
lucrurilor pe nume păreau o treabă atît de excentrică, încît
eticheta de „furios” a venit de la sine. Nu mi s-a întîmplat
doar mie, a fost un şoc produs de mai mulţi tineri
critici care păreau, brusc, că vorbesc altă limbă. Ce limbă
vorbeau de fapt? Păi limba pe care o învăţaseră la începutul
anilor ’90 de la Monica Lovinescu, Ion Negoiţescu,
Eugen Ionescu (îţi aminteşti republicarea celebrului Nu
la tînăra editură Humanitas?). Era libertatea pe care o regăsiseră
în Jurnalul de la Păltiniş (a fost un fel de cartecult
în adolescenţa mea şi cred că nu numai a mea), era,
în momentele, bune, rigoarea pe care o învăţaseră de la
Tudor Vianu (ştiam pasaje pe dinafară din analizele lui la
Eminescu), era visul de a scrie o istorie literară după modelul
istoriei celor trei (Vianu, Streinu, Cioculescu) din
care eu am învăţat literatură română tot liceul. Pentru că
am avut norocul unui profesor extraordinar, pe numele
lui Nicolae Pîrvulescu, un scriitor rafinat şi un profesor
cu criterii excelente. Aşadar, eu, cel puţin, n-am venit la
Bucureşti pusă pe scandal şi pe demolat statui, nici pe departe,
nici măcar nu am o structură temperamentală prea
avangardistă, iar gusturile mele literare private sînt destul
de conservatoare. Doar că învăţasem, de la cei mai buni
maeştri, cu ce se mănîncă literatura şi mai ales înţelesesem
că virtutea principală a celui care îndrăzneşte să scrie
despre literatură e onestitatea. Nu onestitatea trucată din
comunism, nu şopîrlele, nu metaforele şi eufemismele pe
care s-au sprijinit criticii bine-intenţionaţi din comunism
în calvarul lor zilnic, în încercarea, care pe unii i-a costat
libertatea, pe alţii, exilul, de a spune ceea ce ei simţeau că
era de spus. Nu. Mie îmi plăcea onestitatea şi directeţea
criticilor de dinainte şi am găsit acest tip de onestitate
informată, uneori spectaculos de informată, de cultă, de
fină, la doi critici: Ion Negoiţescu şi Monica Lovinescu.
Sînt, dacă vrei, un fel de zei tutelari a tot ce am reuşit eu
să fac în critica literară, puţinul pe care l-am făcut, partea
cea mai bună din acel puţin, de la ei vine. Cînd am scris
despre deplorabila carte a lui Fănuş Neagu, am scris nu
doar din instinct critic, din ceva luciditate teoretică căpă-
tată din cărţi de estetică serioase sau din simplu bun gust
de cititor antrenat, ci şi pentru că am constatat că Monica
Lovinescu credea la fel. Am verificat, am văzut că nu mă
înşel, că verdictul meu nu venea doar din dezgustul faţă
de personajul Fănuş Neagu (e nevoie de precauţia asta
atunci cînd vorbim de scriitori în viaţă, uneori caracterul
omului poate nedreptăţi scriitorul, am încercat mereu
să mă feresc de asta), am văzut că Monica Lovinescu ar
fi fost de acord şi de abia atunci am scris. Deci am fost
departe de a fi un critic furios, am fost unul mai degrabă
ascultător, precaut, doar că îi ascultam nu pe Eugen Simion
sau pe Alex Ştefănescu, ci pe Monica Lovinescu şi
pe Ion Negoiţescu. Fiecare cu idolii lui. Cartea impecabil
asamblată de Cristina Cioabă din cronicile radio ale Movatra-dialog
31
nicăi Lovinescu este, de fapt, cea mai bună istorie literară
a jumătăţii de secol (Monica Lovinescu, O istorie a literaturii
române pe unde scurte, 1960-2000, ed. Cristina
Cioabă, Humanitas, 2014). Pe locul doi se află cele două
volume de Ion Negoiţescu, „Scriitori moderni” şi „Scriitori
contemporani”, şi sper ca Mihai Zamfir să termine
istoria lui. Primul volum e extraordinar, la ani lumină de
jongleriile cu cronici de tinereţe sau comentariile rizibile
pe care alţii le-au publicat cu acest titlu în mod abuziv.
Am vrut iniţial să fac un doctorat despre proza
anilor ’60-’70 pentru că acolo era nucleul canonului stabilit
în comunism. Atenţie, nu mă refer la canonul contrafăcut
complet de corifeii Partidului, acela a murit de la
sine, nu merită să ne mai batem capul cu el decît ca sursă
de umor. Nicuţă Tănase sau poeţii din antologia făcută de
Eugen Negrici s-au dus singuri la gunoi şi acolo vor ră-
mîne, de altfel s-au dus încă de dinainte de 1989, încă de
cînd, la sfîrşitul anilor ’60, s-a pus problema „erorilor”,
„exagerărilor” din primii 15 ani ai comunismului. Miza
după 1989 nu e să mai rîdem puţin de ei şi să ne simţim
revoluţionari. Eu voiam să înţeleg de ce o carte ca „Viaţa
şi opiniile lui Zacharias Lichter” nu era nici măcar în programa
universitară, în timp ce în aceeaşi programă erau
trei romane de Nicolae Breban şi două de Petru Dumitriu.
Ştiu, ne vor explica mulţi că aceşti doi scriitori sînt nişte
titani, în timp ce Matei Călinescu a scris o cărţulie cu
oarecare merite, dar în fine, o cărţulie. Iar mie instinctul,
teoria literară, ceva estetică şi reacţia repetată an de an a
studenţilor îmi confirmă că aşa-zişii titani, cu miile lor de
pagini, nu fac nici cît un pasaj din această „cărţulie”. Orice
pasaj, o puteţi deschide la întîmplare. Ştefan Bănulescu,
de pildă, cu extraordinara lui Carte de la Metopolis,
încă nu e la fel de preţuit, canonic vorbind, ca singurul
Eugen Barbu digerabil, cel din Groapa. Încă vorbim şi
scriem cu un fel de veneraţie despre Zaharia Stancu şi
rizibilul său Desculţ, o carte de o naivitate tehnică şi psihologică
demnă de un elev mediocru de clasa a VIII-a
seral. Adrian Păunescu, un poet promiţător la începuturi,
eşuat apoi în cele mai ieftine artificii lacrimogene, rime
naive de care ar fi rîs şi curcile într-o cultură liberă şi
matură, are statuie în Parcul Icoanei, inaugurată de Eugen
Simion. Nu ţi se pare că reflexul ăsta de a încerca dacă nu
să schimbi acest canon viciat, măcar să-i înţelegi resorturile,
e unul firesc pentru un tînăr care visează un doctorat
în literatura română din a doua jumătate a secolului XX? </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>R. Ş.: Ba da, e firesc. </i></div>
<div style="text-align: justify;">
L.M.: Eu aşa am simţit atunci şi la fel simt şi azi.
Doar că, din fericire, am cugetat vreo doi ani pînă să mă
apuc efectiv de scris şi mi-am dat seama de un lucru simplu,
pe care ar fi trebuit să mi-l spună conducătorul de
doctorat încă de la început: că era un proiect prea ambiţios,
prea vast, prea puţin articulat, prea puţin circumscris,
riguros, pentru a putea ieşi din el o lucrare de doctorat
valabilă academic. Era o intuiţie acolo bună, cred şi azi,
după aproape 17 ani, că această curăţenie trebuie făcută,
dar era ceva peste puterile unui doctorand. Ar fi ieşit inevitabil
un obiect dezlînat, cam impresionist, cam riscat,
cu eventuale capitole spectaculoase numai bune de creat
polemici prin presa literară, dar n-ar fi fost un doctorat
pe care să mi-l pot omologa, aşa cum s-a întîmplat apoi,
într-o mare universitate europeană. Am scris deci o teză
care descrie pur şi simplu viaţa şi peripeţiile unei reviste.
Înţelepciunea asta i-o datorez adevăratul meu mentor de
la Bucureşti, profesorul Paul Cornea. Am schimbat deci
tema şi am făcut ceva modest, un fel de cercetare de teren,
cartea pe care am publicat-o apoi cred că ar putea
fi cel puţin utilă cuiva interesat să înţeleagă fenomenul
literar în ansamblu al epocii şi e ceva ce nu s-a mai făcut,
e o contribuţie, o pietricică. Cartea are însă multe bube,
pentru că ar fi avut nevoie nu doar de un editor amabil,
ci de unul tiranic, profesionist şi de o editură cu adevărat
academică care să mă fi cravaşat bine, să mă fi pus la
muncă. Lipseşte un indice de nume, lipseşte în continuare,
în ciuda multelor mele corecturi, o structură mai clară,
lipseşte o descriere de tip fişă bibliografică a fiecărui număr,
în fine, lipsesc multe lucruri pe care ar fi trebuit să
le fac. Mai mult, lipsesc vreo cîteva schele eseistice care
ar putea completa datele de teren, adică alte cărţi care
ar deriva firesc din această materie destul de brută, de
descriptivă pe care am încercat eu s-o fac. Poate vor veni
alţii, cu forţe proaspete, eu am dezertat între timp. </div>
<div style="text-align: justify;">
<i><br /></i></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>R. Ş.: Mai afirmi, în dialogul cu Cristi Pătrăşconiu, că Nichita Stănescu a rămas în istorie – în dauna
unor Petre Stoica, Florin Mugur, Leonid Dimov, de
exemplu – nu fiindcă ar fi avut o poezie mai rafinată, ci
datorită aurei boeme care ar fi funcţionat ca PR. Fraza
ta se bate cu mii de pagini elogioase scrise de sute de
critici literari despre lirica lui Nichita Stănescu. Pe ce te
bazezi când dai un astfel de verdict, în răspăr cu opinia
majorităţii? </i></div>
<div style="text-align: justify;">
L.M.: Păi ar trebui să-ţi răspund, în glumă, ca în
BD în alertă, că mă bazez pe vocea şi talentul meu. Dar
îţi voi răspunde serios că tu ştii, cel puţin la fel de bine ca
mine, că evaluarea poeziei e treabă serioasă, ştiinţifică,
cuantificabilă, asta dacă cel care o citeşte a auzit măcar
de Aristotel. Că butada cu de gustibus e bună doar pentru
săracii cu duhul, pentru oamenii care nu ştiu să desfacă
un text aşa cum se desface un aparat de radio, pentru oamenii
care nu ştiu să explice de ce le place ce le place,
asta dacă au norocul să posede instinct şi să le şi placă
ceva – adică aşa cum sînt majoritatea criticilor români
contemporani. Da, toţi cei trei pe care i-ai menţionat sînt
poeţi categoric superiori lui Nichita Stănescu. Sînt buni,
extraordinar de buni, chiar şi cînd scriu poezie la comandă
politică, iar asta e o probă de foc, să recunoaştem. Au
profunzime, fineţe stilistică, abilitatea foarte rară de a
surprinde insolitul în realitatea cea mai banală şi de a-l şi
traduce în cuvinte, mînuiesc limba română cu o dexterivatra-dialog
32
tate, cu o flexibilitate ce ţine de măiestrie, nu de ucenicie
voioasă, spectaculoasă şi goală. Nichita Stănescu a fost şi
a rămas şi după moarte o prezenţă extraordinară, o personalitate
acaparantă, care se reflectă uneori fidel în textele
lui reuşite, dar e atît, un spectacol, nutreţ perfect pentru
snobii poeziei, care se îmbată jucînd un fel de şah mental
cu versurile lui încifrate. Avem în literatura română şah
de nivel internaţional, dacă asta vrem, la Ion Barbu, şah
de mare clasă, care, pe alocuri, are şi tresărire inefabilă.
Dar Nichita Stănescu e un modernist uşor prăfuit, de
mîna a doua, onorabil ca poet, dar nu mai mult, perfect
pentru strungarii care au devenit critici literari în comunism
şi începînd cu anii ‘60 au vrut să pară şi esteţi rafinaţi.
Niciodată tensiunea poeziei lui nu atinge tensiunea
din aceste patru versuri de Florin Mugur, dintr-o poezie
anti-război, cu siguranţă un grupaj realizat la comandă:
„Şi brusc sunetul prelung al sirenei. Guri de puşcă/ rotunde
ca nişte pupile îngheţate./ Sînge peste care aluneca
simplu zăpada,/ peste care pîlpîia vîntul o clipă”. Un politruc
în Gazeta literară în 1957 a scăpat o mare vorbă, în
timp ce-i înfiera pe poeţii sus-amintiţi, pe atunci foarte
tineri: „cu un asemenea rafinament noi nu avem nimic
în comun”. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>R. Ş.: Le predai studenţilor spanioli literatură română.
Mai citesc tinerii iberici? Cum arată viitorul literaturii,
Luminiţa? </i></div>
<div style="text-align: justify;">
L.M.: Oricine citeşte, nu doar studenţii mei iberici,
dacă altcineva ştie să-i deschidă apetitul cu adevărat.
Cititul şi extraordinara satisfacţie pe care ţi-o dă literatura
atunci cînd începi să ştii ce-i cu ea şi cum s-o apuci nu
e o chestie înnăscută. Şi nici nu cred că unii vin pe lume
predispuşi la lectură, alţii, nu. Copiii care au norocul să se
nască sănătoşi, orice copii, de oriunde şi de oricînd, vor
citi dacă văd adulţi în jurul lor citind şi dacă li se citeşte
constant, din primul an de viaţă, dacă apoi sînt duşi de
mînă pe la biblioteci, dacă sînt lăsaţi, mai tîrziu, să aleagă
exact ce vor, chiar dacă tu ai vrea să citească clasicii pe
care-i citeai tu cînd erai mic, dacă sînt încurajaţi şi lăudaţi.
Sigur, şcoala spaniolă asigură completa alfabetizare
de la 5 ani şi obligaţia de a avea carnet de bibliotecă cu
fotografie de la 6 ani, cred că şi asta contează. Abonamentul
la bibliotecă, la reţeaua de biblioteci de stat, excelent
aprovizionate, e un fel de primul buletin în Spania. Apoi,
studenţii care vin la Filologie sînt deja captivi ai viciului
citirii, doar că poate nu le-a dat prin cap să citească, de
pildă, Max Blecher. Eu sînt acolo ca să vorbesc în aşa fel
încît studentul să nu mai rabde pînă la pauză ca să se ducă
să citească Blecher. Dacă nu-mi iese asta, mă simt ca Simona
Halep care a pierdut finala. Dar din moment ce anul
ăsta conduc o teză de licenţă cu o paralelă între Blecher
şi Cărtărescu, scrisă de o studentă care acum doi ani ştia
despre România doar că e o ţară din estul Europei, cîteva
meciuri tot am cîştigat. Viitorul literaturii e chestionat de
2000 de ani încoace şi va fi chestionat încă cel puţin alţi
2000. Nu-mi fac nici o grijă în acest sens. Viaţa e imposibilă
fără meta-viaţă, o ştiau şi cei din peşteri, în neolitic,
cum am putea să fim noi azi îngrijoraţi? </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<i>R. Ş.: „Iluzia autorităţii critice e atât, o iluzie,
probabil o moştenire istorică”. Te-am citat. Şi m-am întristat,
fiindcă sunt un om care am crescut cu acest reper,
al autorităţii critice. Chiar nu mai e nici o şansă ca lumea
criticii de specialitate (în muzică, arte vizuale, teatru,
film, literatură etc.) să se… reabiliteze? Ce crezi că
îi produce disoluţia? </i></div>
<div style="text-align: justify;">
L.M.: Toţi am crescut, mai ales în România, cu
repere de autoritate, şi nu doar intelectual vorbind, ci şi în
familie. E o tradiţie înrădăcinată în orice provincie, geografică
sau culturală, e ceva firesc. Şi da, exact cum spui,
autoritatea e necesară, dar e şi benefică doar dacă e una
onestă, cinstită şi responsabilă. Altfel, în loc să clarifice
şi să disciplineze, nu face decît să oprime, să intimideze
şi să descurajeze. Autoritatea, în România cel puţin, şi
în particular în lumea literară, nu au distrus-o vremurile
noi, relativismul postmodernist (deşi a avut un rol), nici
internetul, nici blogurile, nici aşa-zisa incultură a tinerilor
sau vreo fatalitate de orice fel, nici vorbă. Autoritatea
s-a autodistrus prin inconsecvenţă, minciună, prieteşug,
aranjamente grosolane, pentru că a fost slabă, pentru că
a intrat în libertatea de după ‘89 cu dorinţe revanşarde şi
aplicînd, inconştient poate, metodele de impunere pe care
le practicaseră activiştii de partid înainte.
Autoritatea la care visezi tu şi la care visez şi eu şi
orice om care scrie o carte şi aşteaptă să-i fie receptată cu
inteligenţă şi onestitate, chiar şi cînd receptarea e negativă,
nu există în acest moment în România, eu n-o văd,
dacă tu o vezi, sînt gata să mă revizuiesc. Ea ar presupune
consecvenţă, scris de cronici săptămînale în reviste care
să-i asigure protecţie cronicarului după modelul conform
căruia un mare ziar european asigură protecţie jurnaliş-
tilor săi de investigaţie, ar presupune tărie de caracter în
cronicar, suficientă încît să nu facă rabat de la calitate
de dragul prietenilor, apoi presupune cultură şi cunoaşterea
regulilor gramaticale şi ştiinţa de a evita un anacolut,
pentru că altfel, degeaba scrii în deplină libertate într-un
blog, dacă ai comis cinci dezacorduri în pagină, pentru
mine nu mai prezinţi încredere. Un chirurg poate opera
excelent şi totodată scrie ”mi-ar place”, dar cînd o zice
unul care se crede îndreptăţit să-mi comenteze mie cartea,
eu nu mai citesc continuarea, mă opresc la verbul
ăsta care încă e de conjugarea a doua şi revin la ale mele.
Deci, decît să ne auto-iluzionăm că există această autoritate,
şi să fim amabili şi politicoşi cu unii şi cu alţii care
întrunesc întotdeauna o parte din calităţile de mai sus,
dar niciodată toate şi niciodată simultan şi consecvent în
timp, mai bine să recunoaştem că nu prea există şi să sperăm
că va apărea.
Dialog realizat de Robert ŞERBAN</div>
minehttp://www.blogger.com/profile/02891426448495836372noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2560747148842179444.post-65778020484401956452017-10-26T23:05:00.000-07:002017-11-03T04:05:15.141-07:00Unguroaica <div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;"> <b>I<o:p></o:p></b></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%;">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">Ajung
c-un taxi la gară, plătesc și mă caut, de control, după biletul de tren: mi-l
luasem dinainte, de la o agenție din centru, unde o doamnă nu a vrut (nu a
putut?) să-mi dea loc la vagonul de dormit – mergeți dumneavoastră în tren la
vagonul de dormit și vă luați de acolo, dacă găsiți liber, noi la agenție nu
putem vinde la cușetă. Probabil că o să trebuiască să plătiți ceva-n plus,
vedeți dumneavoastră. Vă descurcați. Ce să zic, perfect, n-o să-mi<span style="color: red;"> </span>deconteze nimeni banii ăia. – Trec prin gară și ies direct pe peron, linia
5. Îmi arunc rucsacul pe o bancă. 500 de kilometri. 11 ore. În China i-ai face
în 3. Dar am cărți, laptopul, căștile. O să păcălesc eu cumva timpul ăla, cum
am făcut și la venire: nimerisem într-un compartiment full, irespirabil, naiba
știe de cât timp se aflau acolo cei dinăuntru. Să fi fost câteva ore, o
jumătate de zi? Oricum, părea că nu mai au nicio speranță – resemnați, nebărbieriți,
rupți de oboseală. N-am rămas, era mai rău ca-n avion. Era ca-n tren, de fapt. După
câteva încercări, am găsit un compartiment gol, gol-goluț. 10 ore m-am întins
pe scaunele ălea, în toate pozițiile. Să citesc? Îmi fugeau rândurile de sub
ochi, lumina era chioară și nici cartea nu era chiar o lectură de tren – niște
eseuri pretențioase din care oricum nu-nțelegeam mai nimic. Ceva muzică, un concert
din 2016 a lui Amon Tobin – live-ul venea cu niște proiecții care-ți dădeau un
fel de cheie la modul în care trebuie să asculți albumul, <i>Isam</i>. Apoi un serial, apprentice uk, seria 2. O chestie vechiuță,
dar pentru ce se-ntâmplă în România, încă din viitor. Intersant deși, în
definitiv, o pierdere de vreme, Sir Alan Sugar. În fine, mai strâmb, mai
adormit, mai amorțit, de bine de rău a fost bine. Am ajuns, am făcut ce trebuia
să fac, acum n-am decât să mă-ntorc. Același drum interminabil înapoi. Tot
noaptea, normal, doar n-o să stric o zi, adică n-o să stric lumina ei, ca să
zic așa, petrecând-o în tren. Nu mă interesează peisajul și chiar dac-aș fi curios
să-l privesc, afară-i o toamnă cețoasă și ploioasă care nu-mi oferă nimic. Și
frig, da, e frig al naibii. Mi-a-nghețat curul pe bancă și trag țigară după
țigară, pe automat. Ce dracu mi-a trebuit să ies pe peron nu știu, doar puteam
să aștept ăstea 30-40 de minute înăuntru. Acum, în orice caz, mi-e lene să
intru, să mă ridic, să cobor, să urc, să merg... stau aici, pe bancă. Plus că
rucsacul s-a făcut cam greu. Mi l-au îndesat cu cărți. Un poet mi-a dat noua
lui carte, ieșită ieri. Omul e fumat tot timpul și are râsul ăla spart și silit,
al drogaților de cursă lungă. Altă carte – tot un poet, dar mort (cel mai bun
poet e cel mort, zicea cineva ieri vizavi de ăsta). Le răsfoiesc dar nu mă
prinde nici una. Poate revista: groasă, două numere. Am impresia că textele-s
prea sofisticate pentru gara asta mizerabilă. La restul cărților nici nu mă mai
uit. Pun tot în rucsac și închid.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„N-ai
un foc?” Aud întrebarea și instinctiv mă gândesc că e cineva care o să
mă-ntrebe dup-aia dacă vreau o gagică. Ultima dată mi s-a-ntâmplat la
venire-ncoace, în gară. O fetiță jumate cât mine, să fi avut vreo 15 ani, mă
abordase, întrebându-mă, după ce i-am dat focul, dacă vreau o gagică. Adică pe
ea, expunându-se, cumva, ca să evaluez marfa. Mă uit și acum. Doi tipi. Tineri,
mai haiduci, așa, după haine. Unul cu glugă, are potențial de infractor. Mă ridic
de pe bancă, numai bine că mă lipisem de ea, de la frig. În jur – nimeni. Ei
doi și cu mine, pe peron. Îi dau bricheta celui cu glugă. Celălalt e un băiat
ușor sâsâit, adolescent neformat, fața lui n-are încă nicio expresie, tocmai de
aia pare inocent. Băieții răi, hoții, bătăușii au trăsături clare, sunt siguri
pe ei, un pic golani, un pic șmecheri, un pic politicoși, dacă ești atent, știi
de unde să-i iei. La ăștia doi, pare și nu pare. Nu mă decid în privința celui
cu glugă. Stau cu ochii pe rucsac. Situația e incertă, tocmai pentru că mă țin
de vorbă: unde plec, când vine trenul, cât costă. Întreb și eu de viața lor,
băieții merg la Cluj la un fel de Untold II. Un Untolduț, mai fain, nu așa
comercial, bla bla. Sâsâitul, cel fără glugă, e clar un copil prostuț. Gluga e
șofer. Mă rog, a fost, zice el, program greu, 3000 de kilometri pe săptămână, a
renunțat. Povestim, eu – un pic mai relaxat. București vs provincie, bani,
muzică, distracții locale. Da, gluga are potențial, e, într-un fel, lipicios.
Deși răspund monosilabic, continuă cu întrebările, cu părerile lui despre tot
și toate. Stau cu ochii pe rucsac cât mai puțin ostentativ. Nu-mi miros bine
situațiile ăstea-n care se bagă unii-n seamă așa insistent. Sau cine știe,
poate că ei sunt doar niște băieți normali, fără frică de viață și de străini,
doar sociabili. Sociabili cu orice preț. E doișpe fără un sfert. În megafoane o
tanti anunță trenul, cu pauze lungi între cuvinte. Îmi iau rucsacul în spate.
Băieții n-au bagaj, merg cu mâinile-n buzunare. Exact, asta era! De asta-mi par
suspecți. Cum mergeți voi 200 de kilometri fără un tricou de schimb, acolo?
Brusc înțeleg mai bine de ce în Franța am fost legitimat și luat la-ntrebări o
oră de niște polițiști. N-aveam bagaj, nici aparat foto, nu arătam a turist în
autobuzul ăla plin de chinezi și americani, toți având, firește, un minimum de
bagaj. Așa le-oi fi părut și eu, cu potențial. Uite și trenul. Băieții nu se
grăbesc, vor să-și termine poveștile. Gata frate. Mă uit pe bilet. Vagonul 432.
Să mori tu, mă gândesc. Locul 63. Îi las pe ăia doi în treaba lor și caut
vagonul. Mă învârt. Clasa I, a II-a, plăcuțe cu stația de plecare și cu destinația.
Unde dracu-s numerele vagoanelor? Vine de la Budapesta, ok, văd asta de vreo
patru ori și-n loc să-mi caut vagonul număr „Budapesta” în continuare, pe încă
trei vagoane. Ineficient. Încep să mă mișc mai repede, știu că nu stă mult. Mă
reped spre un nene în uniformă și până să-l întreb, pac, văd din întâmplare pe
geamul ușii unui vagon, pe o foiță gen A6, numărul 435. Ok. Mai departe. 436.
Ok. Invers. 35. 34. 32. Ăsta e. Urc scările ălea abrupte și intru. Înlemnesc.
Vagonul n-are compartimente, e din ăla ca de metrou, cu câte două scaune puse
față-n față. Trei sferturi e plin. Și gol dacă era, tot ar fi fost nasol. Două
scaune alăturate, imposibil să dormi pe ele. 11 ore. Mecanic, îmi caut 63-ul, alături
de alții care se uită și ei după locurile lor, nu știu de unde-au apărut așa
deodată. Nu demult peronul era gol. Cei doi băieți stau de vorbă cu controlorul
care le spune nu știu ce și pleacă. Nu credeam că mai merge cu nașul. Și pânʼ
la Cluj, nu așa, două-trei stații. Bagaje pe culoarul dintre scaune, pe
suporturi, peste tot. Spre 63 analizez situația. Cuiburi din astea, de câte
patru scaune, ocupate. Full. Patru inși suflându-și în gură unul altuia. Altele
ocupate doar de câte doi, contorsionați, semi-adormiți. Poziții nefirești, parcă-s
morți. 11 ore. Hai, curaj! Dau de cuibul meu. 61-62-63-64. 64 e ocupat de o
tanti, 63 de ditamai valiza ei, celelalte două libere. N-apuc să-mi dau jos
rucsacul și un fel de mexican cu burtă și cămașă-nflorată se bagă-n față. Apoi
se-ntoarce și mă-ntreabă ce număr am. Sixty three, îi spun. I have sixty one,
zice. Să fii sănătos. Îi spun lui tanti ce loc am. Zice bine, fără să se simtă.
Încerc să mă uit sugestiv la ea și, mai ales, la valiza ei. Nu iese, că-i
înghesuială. Îi spun. A, da. M-ajutați, vă rog? Îi iau valiza și-o pun
deasupra, lângă a mexicanului care, al naibii, deja e instalat, zici că toată
viața a așteptat să se-așeze pe scaunul lui din trenul de Budapesta. Până să
m-așez mai vine una. Stă cu bagajul așa atârnat în mână, total incapabilă de
vreo inițiativă. Se uită cu disperare la locul 62. N-am loc de ea, mă-ncurcă
și-i încurcă și pe alții care, trecând pe lângă noi să-și caute locurile, ne
împing permanent din spate. Îi pun și ei bagajul sus și mă strecor cumva pe
lângă, spre 63, la geam. În fine, într-un sfârșit, toată lumea stă jos.
Rucsacul meu e între picioare. N-am de gând să-l pun sus și nici să stau prea
mult. De fapt, sper ca păstrându-l așa, într-o poziție incertă și incomodă, să
dau impresia că eu sunt nimerit din întâmplare aici, ceva provizoriu. Numai să
se-așeze toți și-o să eliberez, să-mi caut locul, locul meu adevărat. De fapt
încerc să-mi păstrez șansa de a mai găsi locuri la cușetă. Ca și când, dacă
m-aș instala cu totul, ultimul loc de dormit s-ar ocupa, ca și când un fel de
super-naș s-ar uita-n camere și-ar spune gata, unde s-au așezat, acolo rămân,
puteți încuia și vagonul de dormit. Tipa din față se ridică și, toată numai un
zâmbet siropos, bate ușor cu unghia în geam, către un tip. Își dau pupici, fac
cu mâna cât de cât discret. Tipul are cioc, o geacă roșie și vreo 1,90. Înainte
să pornească trenul, dispare calm într-un gang subteran. Pornim. În stânga mea,
tanti cu valizoiul de deasupra. Peste 50 de ani, machiată, îmbrăcată pe tonuri
de gri și negru. Tunsă scurt, creață ca de la bigudiuri. Doar rujul îi iese-n
evidență. Reprezentantă tipică a clasei de mijloc – dacă o fi existând în
România așa ceva. De mijloc spre în jos. Aproape de pensionare, activă totuși,
destul de energică. Vorbește peste culoar cu o alta ceva ce se vede c-au
început înainte de toată agitația din stație. În fața mea, așezată, tipa
siropoasă. Vârstă incertă, orice între 30 și 40 de ani, o ușoară burtică, fără
sâni, față ovală și ochi exoftalmici. Păr până la umeri, un blond murdar,
dinții de sus împinși cam în afară, sau mai degrabă înclinați spre înafară. Și
pe diagonală mexicanul. Dacă nu-mi vorbea în engleză, parcă m-aș fi priceput
mai bine de unde să-l iau – ai fi zis că a ieșit dintr-una din vilele
monstruoase de pe la marginea Timișoarei, ălea care par tot timpul nelocuite,
muzeele țigănimii. Mă rog, o vilă mai mică, o viluță, pretabilă, pentru
ocupanții ei, la călătorii cu trenul, nu cu BMW-ul. Închis, gras, aranjat cu o
cărare într-o parte, e în floarea anilor 50, și el. Are bluză albastră pe gât,
peste care lanț de aur cu cruciuliță, peste care cămașă înflorată, descheiată
la trei nasturi sus, albă, cu floricele verzi și roșii. Peste care geacă de piele
maro. Bagajul lui e o geantă de piele tip „diplomat” din care m-aștept să iasă
orice. Zâmbește, complice cumva, cu buza lui de iepure, și-și plimbă ochii
peste tot, ca un șuț. I s-ar potrivi un Carlos. Sau un Juan. Sau, haha, un
Jesus, și-atunci ar fi o creatură cu adevărat imposibilă. Nu mă risc să-ntreb
și, pânʼ la urmă, nici nu mă interesează. Am alte probleme acum. Ce dracuʼ o să
fac 11 ore aici. Nici nu m-am dezbrăcat de geacă, cum cere superstiția pe care
mi-am tras-o ad-hoc. Nu vreau să fiu prea comod. Mi-e cald, intru ușor în
panică. Dacă nu există vagon de dormit? Mă gândesc c-o să vină controlorul și-o
să-l întreb pe el. Dar nu rezist și-o-ntreb pe baba din stânga. Sau ce-o fi ea.
Aia cu valizoiul. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Are
cușetă”, zice. „Prima după locomotivă, acolo e.” Păi și dacă are, îmi zic, de
ce dracuʼ stați toți aici claie peste grămadă? O fi deja plin și-acolo? Să vezi
că e plin...<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Daʼ
de ce nu mergeți direct acolo dac-aveți bilet de cușetă?” mă-ntreabă curioasă.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Păi
n-am, că nu mi-au vândut de la agenție. Mi-au dat bilet simplu și pentru vagonul
de dormit mi-au zis să-ntreb în tren”.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Și
mie mi-au zis la fel”, intervine blonda incertă din fața mea. „Și eu am vrut să
iau la vagonul de dormit”.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Tot
de la agenție ați cumpărat? Din centru?” Mă interesează să văd dacă e adevărată
faza cu agenția care nu poate să vândă bilete la cușetă. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Nu,
de la gară.” Ceva nu se leagă. Sau tipa de la agenție m-a mințit. Țiganu-mexicanuʼ
zâmbește de nu mai poate. Oare înțelege ceva? Sau vede pe fața mea că-s speriat
de gândul să rămân aici, cu el? N-ai unde să pleci, așa mi se pare că rânjește.
<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Aștept
controlorul și-l întreb pe el” îmi dau cu părerea, așa mai mult pentru mine.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Degeaba”,
intervine baba. „Trebuie să vorbiți cu cușetarul, el vă primește. Mergeți acolo
și-ntrebați-l dacă vă primește la vagon”.
I-auzi, mă gândesc, parc-aș merge în audiență. În audiență la <i>cușetar. </i>Habar n-aveam că există meseria
asta. Mă decid s-aștept controlorul.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Păi
nu mergeți”? insistă baba, nu după mult timp.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Nu.
Aștept controlorul și-l întreb pe el”. Se uită la mine ca la un om cu probleme.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Cum
vreți! Dar să știți că tot cușetarul decide, nu controlorul, el n-are de unde
să știe dacă sunt sau nu locuri la cușetă!” Declamă cu degetul arătător
ridicat, de parcă i-ar ieși ceva din asta. Tipul de persoană care dă sfaturi
necerute și te drăcuie dacă nu le urmezi. Nu vreau să intru-n gura ei, așa că
tac din gură, iar ea își reia povestea cu femeia de peste culoar. Mexicanul
zâmbește, blonda se uită-n gol. În vagon e zumzet, e cald, începe să se simtă
un iz de transpirație. Îmi apare-n față imaginea uneia pe care am văzut-o-n
timp ce-mi căutam locul. Era adormită pe două scaune: stătea pe-o parte, un
picior îl ținea strâns lângă corp, celălalt atârna cumva, ba nu, se sprijinea
cu vârful de podea. Întins, astfel încât toată presiunea venea în genunchi.
Piciorul ăla nu va fi funcțional o vreme bună după ce tipa se va trezi. O mână
era sub cap, cealaltă era aruncată peste un spătar subțire învelit într-un
burete, mai mult de formă decât de confort. Și mâna aia o să se umfle și ea de
apă, o să fie anchilozată. Ca să nu mai zic de coloană: poziția bazinului nu
venea în continuitatea spatelui, ci era sucită înspre interior, ca și cum până
la jumate, obligată de scaune, femeia ar fi dormit pe o parte, și de la jumate-n
jos, forțată de gravitație, ar fi dormit pe burtă. Când o să se trezească –
nu-i dau mai mult de două ore de somn legat, asta, bineînțeles, dacă n-o să
vină unul să o ridice că-i ocupă locul – o să se așeze-n fund pe scaun, lăsând
greutatea toracelui și-a umerilor să apese fix pe aceleași vertebre de deasupra
bazinului, ălea deja răsucite din timpul somnului. Și dacă n-o să se așeze și-o
să-ncerce să meargă, să se dezmorțească, o să aibă spațiu nu mai mult de
patru-cinci pași, piciorul atârnat se va umple de furnici și se va comporta ca
o proptea nesigură de lemn, alunecoasă. Mâna umflată va cântări o tonă, nici
gând s-o folosească pentru sprijin, iar la baza spatelui o să aibă un cuțit
ce-i se răsucește direct în măduvă. Da, tipa e compromisă, nu știu de cât timp
se află-n tren dar dacă merge până unde merg eu – adică încă 11 ore de acum – o
să fie o victimă sigură. O doamne, și-așa o să fiu și eu! Mă plângeam la venire
că am dormit strâmb pe, totuși, trei scaune. Uite cum ți se pregătesc
lucrurile, se poate și mai rău, pe două. Mai rău de atât nu sunt în stare să-mi
imaginez, nu pot să mă mai gândesc și la asta. De fapt, nu sunt în stare să mă
mai gândesc la nimic. Blocat în prezent. Nu pot să-mi imaginez variante mai
rele, din ălea care ar trebui să mă facă să mă simt mai bine cu puținul pe care-l
am. Ca-n pilda nu știu care. Nu pot și mi-e și frică. Dacă mi le imaginez și,
din cauza asta, o să se adeverească? Dar uite-l, uite-l, în sfârșit, pe
controlor. Bună seara domnilor, vă rog, biletele dumneavoastră. Înalt, bine
făcut, uniformă impecabilă, mustață tunsă cu atenție, pe jumătate căruntă. Are
vreo 50 de ani. Ce chestie – sunt incapabil să evaluez vârstele. Între vreo 40
și vreo 70 de ani, pentru mine toți sunt de 50. 50, nu supără pe nimeni, ești
între ele. La ultimul prag, ca să zic așa. Bună seara domnilor, vă rog,
biletele dumneavoastră. Lumea se ridică, se scotocește, ca și cum n-ar fi știut
că trebuia să apară nașul. Mă rog, nu toți, unii au biletul aproape pregătit,
într-un buzunar ușor accesibil. Bună seara domnilor, vă rog, biletele dumneavoastră.
Zâmbesc. Dac-ar fi aici feministele cu care-am petrecut seara, dacă l-ar auzi
pe controlor pentru care lumea e reprezentată de domni, imediat ar lua foc
și-ar scrie două-trei poezii despre asta. În sfârșit, ajunge omul și la cuibul
nostru. Are o expresie destul de autoritară, probabil e expresia lui de
serviciu. De la ochii ăia negri și mustață i se trage, le ține cumva să dea
impresia de acru, de atitudine pregătită de scandal. Același speech.
Țiganu-mexicanu, baba, blonda-incerta, eu. Aștept să termine cu verificatul, pe
care-l execută încruntat, într-o postură de maximă importanță, – te poți
aștepta oricând, în timp ce-ți studiază biletul, să-ți zică „ceva nu e-n regulă
aici” – și, cât pot mai politicos, îi explic situația. Agenția, biletul, vagonul
de dormit. Omul se luminează, mă ascultă, îmi răspunde. Se pare că m-am înșelat
cu totul în privința autorității. Dacă așteptați zece minute să termin
controlul, mă întorc și vă conduc eu. Numai s-aveți noroc. La 10, cușeta
se-nchide, sper să ne-o deschidă cineva. Și pleacă. Baba se uită la mine
învingătoare. Sunt suspendat: cineva din personal e dispus să mă ajute, doar că
nu depinde de el: la cușetă se dă stingerea la 10 și se-ncuie ușa. Ca la cămin.
Nu știu dacă nașul mi-a făcut rău sau bine cu replica lui. Dar știu că s-a
comportat ca un regizor. A ținut să lase niște replici numai ca să crească
suspansul. Probabil că e una dintre acele bucurii și manifestări de putere
inerente meseriei de naș. Ok. Aștept. Geaca pe mine, rucsacul între picioare.
Aștept, ce-am de pierdut? Văd că baba vrea să-mi spună c-a avut dreptate, mă
uit la ea cât pot de incisiv. Asta-nseamnă de obicei un amestec de încruntare
și de trecut cu privirea de sus până jos și înapoi. De obicei nu-mi iese,
pentru că fac jumate din fiecare și până la urmă îmi feresc prea repede ochii.
Cumva, acuma cu baba, a ieșit. Tace. Vine controlorul: haideți! Mă ridic, geaca
era oricum pe mine, pun și rucsacul în spate și-o iau după el. Blonda incertă
rămâne așezată, dar se uită după mine cumva rugător. Of! Mă-ntorc, îi iau
bagajul de sus. În 10 secunde e-mbrăcată. Mă-ntreb dacă să i-l dau sau să-l duc
eu, decid să-l duc eu, doar nu cu mult timp în urmă fusesem martorul
dezlănțuirii feministe: porci, sexiști și nenorociți, tineri și bătrâni la un
loc. Și eu pozam într-o excepție, ajutându-le la una, la alta, oferindu-mă,
turnându-le în pahare. Ceea ce se cheamă că e un comportament normal, ar zice
gentlemenii, dar tot sexist e. Dacă fetele ar fi fost mai istețe, și-ar fi dat
seama că prin gesturile ălea dovedeam exact teoria lor. Dar nu erau, se bucurau
oarbe de curtoazie, de atenție și de gentilețe, ceea ce-mi spunea că alta era
problema lor, nu feminismul. Controlorul e deja în capătul vagonului și ridică
mâinile a-ntrebare-exclamație: Mai veniți? Că nu v-aștept 100 de ani! „Haideți!”,
îi zic femeii, și pornim după el prin vagoane. Ajungem la cușetă, vagonul e
încuiat. Îl văd că se-ntoarce către noi și parc-atunci observă că suntem doi. „A,
sunteți amândoi?” ne-ntreabă, uitându-se sugestiv la bagajul ei aflat în mâna
mea. Nu-nțeleg, acum trebuia să-și schimbe tactica, sau ce? Ca și cum mi-ar fi
făcut serviciul ăla numai mie, ca și cum mi-ar fi spus dinainte că nu-i decât
un singur loc la cușetă, de ce din unul ne-am făcut doi? „Nu, nu suntem
împreună”, mă grăbesc să-i răspund. „Dar și doamna e în situația mea, și ea ar
vrea loc de dormit, dacă se poate”. Răspund și-n numele ei, cum ar veni.
Controlorul se întoarce la ușa încuiată, dă prin stație sau sună sau poate pur
și simplu descuie. „Așteptați aici!” zice. „Dacă se poate, mă-ntorc și vă spun”.
Rămânem, eu și tipa, agățați, indeciși, în holul dintre vagoane. Am ciudata
certitudine că urmează să fim băgați pe nașpa la un film, la un eveniment. În
secret, luându-le-o altora în față. Sau că o pilă ne bagă la un oficiu public
pe o ușă dosnică, ajutându-ne să evităm o coadă interminabilă. Așteptăm. Intru
din holul dintre vagoane în holul vagonului cușetă, spațiul ăla cu toaleta. Mă
uit prin geamul ușii batante. E vagon cu hol și compartimente. Controlorul e pe
hol, vorbește – negociază, îmi vine să spun – cu cineva dintr-un compartiment. <i>Cușetarul, </i>îmi zic. Gesticulează, parcă
încearcă să smulgă un acord, o acceptare, și arată spre capătul holului, unde
suntem noi. Îmi vine să mă feresc. Într-un final îmi face semn să venim. Ne-așteaptă
în fața unui compartiment deschis, luminat. Ne strigă încă de departe, ca să nu
batem drumul degeaba: „Știți maghiară?” Întreb și eu mai departe, pe tipă. „Da”,
zice ea. „Da”, zic și eu către naș. Compartimentul în fața căruia ne așteaptă e
gol, cum goale păreau a fi toate prin fața cărora am trecut: luminile dinăuntru
erau stinse, unele aveau perdele semi-trase, dar puteai intui, cât de cât, dacă
sunt sau nu ocupate. Nu păreau. „Ați avut noroc.” Ne indică să intrăm. „De acum
se va ocupa de dumneavoastră domnul de la cușetă. Vă spune el cât trebuie să
mai plătiți. Seară bună!” <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<b><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">II<o:p></o:p></span></b></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">Mă
simt de parc-aș fi într-un fel de thriller psihologic. Ușile încuiate,
negocierea, ierarhia dintre cușetar și controlor, chiar cușetarul ăsta,
misterios, până la urmă, care nu se arată, pe care nu l-a interesat să, cum să
spun, să ne primească. Dar îmi dau seama că sunt absurd. Probabil că omul
tocmai a fost trezit din somn, iar noi aici nu suntem la hotel, să ne conducă
recepționerul în camere. Deși, într-un fel, seamănă foarte mult. N-am mai fost
niciodată într-un vagon de dormit până acum. Mă gândesc la asta în timp ce
intrăm în compartiment. Îl analizez: arată ca oricare alt compartiment, doar că
în loc de banchetele clasice și suporturile de bagaje, există șase banchete
rabatabile, câte trei pe fiecare parte, de la podea până la tavan. Suportul
pentru bagaje e mutat deasupra geamului. Pun bagajul tipei pe bancheta din
stânga sus și-n timp ce-mi dau jos geaca, încerc să mă prind care banchetă e
rabatată deja și care nu, care e poziția de dormit, cum se asigură fiecare, un
fel de curiozitate tehnică asemănătoare cu aia care mă face să mă opresc de câte
ori trec pe lângă un șantier ca să mă uit la o macara în funcțiune, la o
betonieră – să văd cum funcționează. În dreapta jos bancheta e în poziție
normală, pe când în stânga e un fel de pat. Deasupra patului din stânga au fost
montate niște lambriuri și o golindă. Pe partea mea în schimb e un pat. Iar
sus, tocmai sub tavan, sunt alte două paturi – dumnezeu știe cum urci până la ele
– prevăzute cu niște centuri de siguranță fix ca scaunele mașinilor. Da, e ceva
înălțime de-acolo până jos, mai ales dacă e să cadă vreunul în timp ce doarme. Îmi
pun rucsacul sub geam, nu-l urc că știu sigur că o să mai umblu la el. Caut din
vedere o priză. Nimic. Mă uit în oglindă și realizez că dedesubt e o placă mare
de lemn, de-a lungul peretelui. Văd buretele. A, da, e o chestie rabatabilă, și
acolo. Întoarsă, trebuie să ofere un pat precum cel din dreapta, care se
sprijină în ambele capete pe doi suporți metalici scoși din culcușurile lor, în
care stau probabil ca să nu te agăți de ei când patul nu e dat jos.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Bine
c-am găsit”, zic cu voce tare, așa ca să întrerup liniștea.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Da”,
răspunde și blonda care deja-și pusese geaca-ntr-un cuier invizibil, montat sub
suportul de bagaje. A trebuit să caut cu atenție-n partea mea pentru a găsi
unul la fel și pentru mine. E cald. Dau jos și hanoracul, rămân în tricou. Ea
se așează pe bancheta făcută pat din stânga jos, pe aceeași parte cu bagajul.
Cică-n tren treʼ să te-așezi invers, să te poți uita permanent la valiză. În
fine. Mă uit încă o dată la noua mea colegă de compartiment: pulover negru la
baza gâtului, blugi prespălați, ceva între albastru și gri, adidași negru cu
alb. Nu-i prea plac culorile, mă gândesc. Bagajul ei – o geantă ușoară sport,
albastru șters și aia. Părul e dat cumva pe spate și-i lasă fruntea liberă, dar
nu pare să fie cu adevărat o coafură, ci doar un mod comun și comod de a-l
purta. Se uită și ea la mine, cu un fel de zâmbet. Cred că s-a prins că o cam
studiez, așa că-mi caut de lucru scotocind după priză. Nimic. Ies pe hol, de
asemenea nimic. Mai caut și găsesc totuși una, ba nu, două, pe hol, cam la două
compartimente distanță. Una la 20 cm de podea, alta la 20 cm de tavan. Nu-i
înțeleg rolul aleia de sus, absurdă, iar aia de jos e suficient de departe încât
să nu ajungă cablul de la laptop până la ea. Nu-mi prea vine să cred. Revin în
compartiment, caut pe după perdele, pe sub banchete, pe sub geam. Nimic. Nema
priză. Femeia se uită în continuare la ce fac și zâmbește, habar n-am de ce.
Rânjesc și eu înapoi (sau doar mi se pare c-o fac?) și rămân în picioare,
nervos pe fututele de trenuri fără prize, ca acum 30 de ani. Mai am 10% la
telefon, laptopul e și el pe ducă. Și chiar dac-ar fi pline, n-ar rezista
niciunul atât cât aș vrea. Cât aș avea nevoie. Să fi trecut o jumătate de oră
de când a pornit trenul? <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Vezi
vreo priză?” Se uită și ea, mai mult de formă, doar a văzut cât am căutat eu.
Îmi dau seama vag că am trecut la <i>per tu</i>
natural, dar nici ea nu pare să aibă vreo treabă cu asta.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Poate
sunt pe hol”, zice, optimistă de parcă mi-ar fi spus nu știu ce noutate.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Sunt
pe hol, dar la două compartimente distanță. N-ajunge nimic pân-acolo. Și una-i
lângă tavan!”, adaug exasperat. Mai caut un pic din inerție, după care mă
resemnez. Nu-mi vine să cred că n-au prize. Vagonul cu care am venit arăta tot
ca ăsta, obosit și cu câteva zeci de ani la activ. Dar îi montaseră prize sub
geam, elegant, aveai liniștit curent, cum ar fi normal. Ce poți să faci fără
curent? Absolut nimic!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Secolul
XXI și n-au prize-n trenuri, fir-ar ei să fie!” Sunt iritat fiindcă plănuisem
deja la ce să mă uit, ce muzică s-ascult, cum s-o ard aiurea pe net, și uite,
n-o să se-ntâmple nimic din ce mi-am propus. Sunt agitat, mă uit degeaba prin
compartiment. Încep să accept. Ies pe hol, îmi pun telefonul în priza de jos
și-l las acolo – și așa nu mai e nimeni pe aici în afară de noi – după care
mă-ntorc în compartiment. Peste puțin apare în ușă cușetarul. Nu că mi l-aș fi
închipuit după episodul cu controlorul, dar nu era deloc cum, involuntar
probabil, îmi făcusem o idee despre el. Între 40 și 50 de ani, șaten, frizură
de nerd, sau de vedetă pop de mâna a doua din anii ʼ80: păr mediu, egal peste
tot, drept, vine lin în față și în dreptul frunții se ridică-ntr-o streașină
dată cu fixativ. Are ochii prea depărtați unul de altul, albaștri și blânzi, ca
ai vacilor. Și la fel de expresivi. Cămașă albă cu nasturi negri, călcată
impecabil. Ceva-ntre mire și ospătar. Pe sub, mă-ngrozesc, are maiou, iar în
vagon de-abia poți respira de cald. Vorbește-n maghiară. Mă prind că ne cere
biletele, i-l pregătesc. Nerdul tot o întreabă ceva pe tipă și ea răspunde pe
un ton interogativ, ridicând din umeri. Nu-nțeleg absolut nimic din ce zic ei
acolo, nici din gesturi, nici din mimică. Cușetarul întinde mâna, îi dau și
biletul meu și dispare pentru moment. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„O
să ne coste 70 de lei suplimentar”, zice ea.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Ooo,
păi nu-i chiar așa puțin. E aproape dublu...”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Mda...
O să vină imediat să ne aducă și factura.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">Încep
să mă caut de bani. Mă-ntorc cu spatele la ea. Iau banii din buzunarul de la
spate și-i mut în buzunarul interior de la geacă. Din întâmplare, am cam mulți
bani la mine și nu stau bine în buzunarul blugilor. Daʼ-n geacă? Dacă adorm și
o să mi-i fure? Iau 70 de lei și mă-ntreb unde naiba să pun restul, un tenculeț
de cincizeci și de-o sută. Îi bag în borseta care atârnă în cuier, lângă geacă.
Nu, nu-i bine. Dac-ar fi, în borsetă ar căuta prima oară. Mă mai uit o dată la
ea s-o evaluez. Ea privește pe geamul compartimentului, spre hol, cumva în
lumea ei. Introvertită, retractilă. Simte c-o privesc și-ntoarce capul spre
mine. Zâmbește. E ceva cu zâmbetul ăsta. Ori arată o stânjeneală, ori e timidă,
ori se pune, prin el, în gardă. Nu, decid că n-are nicio treabă, nu e hoață.
Las banii-n buzunarul gecii și geaca-n cuierul de lângă geam. Văd că a uitat
ceva pe banchetă, după ce a scotocit și ea în geanta de mână, după bani. Mă uit
mai atent – un pachet de filtre, Mascotte. Hopa, și ea fumează rulate. E clar,
cu asta mi-a câștigat încrederea. Numai un anumit tip de oameni își rulează
țigările: ăia ok. Mă uit mai atent, dar nu direct, ci cu coada ochiului: abia
aștept să-i dau un sfat de cunoscător: sunt sigur că e pachet de 120. Nu, e de
150. Dar sunt sigur că sunt scurte. Mă uit iar, după ce-mi plimb puțin privirea
la derută prin compartiment. Nu, sunt extra-slims, lungi. Adică exact de care
am și eu. Mda, n-am ce sfat să-i dau.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Să-l
întrebi și de prize, când vine,” îi zic. „Poate nu le-am văzut eu”.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„O
să-l întreb”, zice, și replica mea se pare c-o binedispune și mai mult.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Dar
ce-ați tot vorbit voi atâta acolo?” <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Păi
mă întreba pe mine ce scrie pe bilet. Pe biletul meu. Ce-nseamnă nu știu ce
cifre.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Cum,
și tu ar trebui să știi asta? Nu el?”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Așa
se pare.” Zâmbim acum amândoi, martori comuni ai unor evenimente cam ciudățele,
de când a pornit trenul până acum. De fapt, de când am luat biletul, dacă mă
gândesc mai bine la cazul meu.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Cam
kafkaesc”, spune ea. Replica mă ia rău de tot prin surprindere și mă trezesc că
naște în capul meu un amestec de revelație-sentiment. Revelația: clar e Kafka,
de când mi-a zis angajata de la agenție că nu poate să-mi vândă decât bilet
normal, nu și la cușetă, adăugând așa, cu jumătate de gură, „și vă descurcați
dumneavoastră-n tren”, sau cam așa ceva. Cum adică „să mă descurc”? ori îmi
vinzi tu, ori controlorul, ori nu se poate, nu există; de ce-ar trebui să mă
descurc la un lucru atât de simplu cum e un bilet la cușetă? Apoi, mexicanul,
controlorul, negocierea, prizele (mai ales aia din tavan), vagonul ăsta de
dormit care se pare că e pentru CFR un fel de stat în stat, cușetarul, cu lumea
lui din 12 compartimente pe care o-ncuie și o descuie când și pentru cine vrea,
ca tot el să nu știe ce scrie pe bilet. Anacronic, absurd, diferit în obiect
dar repetitiv în intenție, clar – Kafka. Apoi sentimentul: gelozie. Tare-aș fi
vrut ca asta să fie replica mea, dar uite că regulile bizare din vagonul ăsta
cușetă nu m-au trimis la Kafka. Da, sunt extrem de gelos pe replica ei. Apare
din nou cușetarul, fără bilete sau factură sau ce zicea blonda că urma să ne
aducă, însă ținând în mâini patru cearșafuri, două perne micuțe – toate albe,
și două pături în carouri. Pe lângă, o sticlă de apă și două pahare de plastic.
Ca într-un fel de ritual, le depune atent – lenjeriile pe bancheta din dreapta,
sticla, cu paharele întoarse peste capac, pe jos. Blonda-l întreabă de prize,
cușetarul arată spre cele de pe hol de care știam deja. Apoi dispare din nou,
nu înainte să ne ia banii. Ne uităm la ce ne-a adus omul apoi unul la altul, ca
și cum cineva ne-ar fi făcut o surpriză. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Măcar
atât, de 70 de lei. Zici că suntem la hotel.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Nu-i
așa?”, completează ea.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„De
fapt, și dac-ar fi fost 100 aș fi rămas, orice numai să nu rămân pe scaunele
ălea.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Și
eu”, zice convinsă, în timp ce caută nu știu ce prin geantă. Geanta – de mărime
medie, neagră cu niște bobițe discrete metalice, argintii. Nu atrage atenția
prin nimic. Întocmai ca și posesoarea ei. O las să-și vadă de treabă și mă uit
la banchete să văd care e cea mai potrivită pentru dormit. Cea de la mijloc din
dreapta e rabatată deja și-mi vine cam până la bărbie. Nu știu de ce mi se pare
bună. Mă decid s-o-ncerc. Bancheta paralelă cu ea e întoarsă în sus, așa că mă
sprijin cu mâinile de suportul de bagaje și de bancheta din dreapta și mă ridic
destul de lejer până mă așez pe ea. E moale, acceptabilă. A trebuit să urc aici
ca să văd că bancheta pe care stă ea e de asemenea rabatată, iar cea de jos din
dreapta, pe care stăteam eu, e pusă în poziția de scaun. Înțeleg că am suit
aici nedându-mi seama că și a mea, aia de jos, se poate face la fel cu a ei. Practic,
spătarul întors invers e patul. Normal că ăla ar fi locul de dormit, ce naiba
să caut aici, sus? Nu m-am uitat decât la paturile <i>gata</i> <i>făcute</i>, în loc să mă
gândesc că toate pot deveni paturi. Văd că tipa s-a apucat să-și ruleze țigări.
Sar jos și rabatez bancheta din dreapta.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Deci
așa vine asta”. Mă uit în jur, merg la geam și rabatez și măsuța în poziție
orizontală, o fac funțională, cum ar veni. Nu știu cui îi folosește, probabil
îmi fac doar de lucru. „Oare cum ajunge cineva la ălea de sus?”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Nu
știu”, zice tipa în timp ce rulează a doua țigară. „Că văd că și pentru aia de
la mijloc trebuie să fii acrobat.” Mă simt ușor flatat, deși, până la urmă,
chiar n-ai cum să urci altfel pe ea decât sprijinindu-te, săltându-te, în fine,
cum am făcut eu.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Înseamnă
că ălea de sus sunt pentru persoane cu dizabilități” zic, nefăcând decât să
exprim cu voce tare asocierea ciudată care mi-a venit în minte, dintre
banchetele ălea inaccesibile și handicapații în scaune cu rotile. Tipa face un „Ha!”, nu
știu dacă de amuzament sau pur-și-simplu surprinsă neplăcut de o glumă proastă.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Asta
a fost cam deplasată. George Carlin, gen.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„O,
da!”, intervine ea repede. „Ce păcat c-a murit, nu-i așa? Atât de mult îmi
plăcea de el...” Lasă o pauză. Dă impresia că îi plăcea mult mai mult decât e
în stare să pună în cuvinte. „Cred că e cel mai bun pe care-l știu...” Se
oprește din rulat țigări și privește la întunericul de pe geam, de parc-a apărut
Carlin în persoană afară,-n fața ferestrei. Apoi scutură ușor din cap să scape
cumva de Carlin al ei și se întoarce din nou spre mine. Zâmbește de parcă și-ar
cere scuze: ține capul dat ușor pe spate, cu bărbia ridicată și cu dinții de
sus, cei înclinați spre înafara, ieșind – ieșindu-le vârfurile de fapt – de sub
buze. Nu pot să zic că are un zâmbet banal. De fapt chiar e ceva cu zâmbetul
ăsta al ei. E un amestec de inocență și timiditate care te-ar duce de nas dacă
ochii n-ar spune că știe mai mult, că e, poate, ceva exersat, așa cum numai
femeile trecute de o anumită vârstă știu să facă. Parcă ar arăta o experiență
de viață, sau o înțelegere dincolo de expresiile cotidiene, ălea livrate și
primite mecanic de toată lumea; sau mai degrabă o toleranță extinsă dar o
acceptare fix după gusturi, nici un gram mai mult. E ceva amestecat, nu-mi dau
seama exact. Pare că prin zâmbet emite din interior o căldură de care,
privindu-i ochii, îți dai seama că e foarte conștientă; pentru că ochii – pe
care aproape că nu-i mai urmărești fiindcă ești distras de surâs – te scrutează
și te analizează nestingheriți. Rectific: nu e chiar așa retractilă cum
credeam. Apoi Kafka, George Carlin... Și pentru mine, Carlin e <i>aproape</i> cel mai bun pe care-l știu, la
competiție cu Izzard. Sau mi-o spun doar ca să nu fiu de acord cu ea?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Daʼ
centurile ălea de sus sunt ca să țină bancheta?” revine ea la banchete,
întrerupându-mi șirul. Mă uit la bancheta de sus, din partea mea. Centura de
siguranță era legată din extremitatea ei, cea de lângă geam, și mergea în
diagonală până în colțul peretelui cu ușa. La mijloc, o altă bucată cobora până
la marginea banchetei. Într-un fel, văzând centura întinsă așa, te puteai gândi
că toată bancheta stă suspendată în ea. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Tu
întrebi serios chestia asta?” Ea continuă să se uite la mine cu ochii rotunzi,
fără să-nțeleagă ce vreau să zic. „Aia-i centura de siguranță, să nu cazi în
timp ce dormi.” Văd c-a înțeles dar nu
mă opresc la atât. A activat partea tehnică din mine, la care mă pricep
fix cât să-i explic ei, care nu știe nimic, cum stă treaba cu bancheta.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Uite”,
zic și-i arăt colțurile banchetei de sus, „aici se sprijină în suportul de bagaje
și aici în suportul ăsta de metal care rabatează din zid.” Practic, explic ce
am văzut nu cu mult timp în urmă, dar o fac cu un aplomb de parcă aș fi
inventat eu sistemul de prindere. Trec și la bancheta de la mijloc, aia pe care
m-am suit și pe care am rabatat-o la loc. Acum, în timp ce o pun iar în poziție
de dormit, dau perdelele la o parte și îi arăt clicheții de sprijin. După
demonstrație, mă uit să văd dacă a înțeles și văd că zâmbește cu toată fața,
parcă niște ațe îi trăgeau colțurile gurii și ale ochilor drept în sus. Mă
opresc brusc și-mi dau seama că a făcut mișto de mine. Sau, chiar dacă m-o
fi-ntrebat serios și m-a făcut să m-amuz de neștiința ei, am derapat în explicații
inutile ca-n clișeele cu bărbatul atoateștiutor care se coboară la nivelul
femeii prostuțe, ca să-i explice în cuvinte simple, ca la grădiniță, nu știu ce
șmecherie tehnică. Poate s-a prefăcut că nu știe cum se leagă centurile (ceea
ce acum mi se pare tot mai rezonabil, n-ai cum să n-ai minimul ăsta de
intuiție) și a declanșat toată treaba doar ca să testeze dacă mă înscriu în veritabilul
pattern masculin. Ce prost sunt! Poate o fi și asta o feministă! Mă uit la ea
și simt nevoia să mă răzbun, deși n-a fost, în definitiv, cine știe ce. S-a
apucat din nou să-și ruleze țigări. Mă așez pe locul meu, pe bancheta din fața
ei pe care mi-am făcut-o pat.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Poți
să-mi dai și mie o foiță?” o întreb după un timp. „Mie mi s-au terminat”.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Cum
să nu”, zice destinsă și-mi întinde pachetul. Tot Mascotte. Mă uit la pachet.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">”E
și pachet de 66”, îi zic, „și mai înguste”. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Păi
și ăsta câte are?”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„50.
Într-adevăr, scrie cam mic, aici pe cotor”. Îi arăt. Ne apropiem amândoi
capetele să distingem scrisul minuscul de pe cant. Știe deci cu filtrele, nu și
cu foițele, deși văd că-s maronii, semi-transparente, deci din cele cu mai
puține chimicale.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„E
fain dacă-s mai înguste. Fumezi mai puțină hârtie”. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Exact!”
Îi întind mâna. „Vlad.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Iael”,
zicea ea. Nu-nțeleg nimic, în afară de un <i>e</i>
prelungit.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Cum?”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Iael,”
repetă, accentuând puternic <i>e-</i>ul.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„N-am
mai auzit până acum.” De fapt mă abțin la timp să o întreb ce dracuʼ de nume-i
ăsta.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„E
evreiesc. Cu <i>l </i>la capăt. I.A.E.L.
Știi, ca-n Iael și Tabita, din Biblie.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„De
Tabita parc-am auzit, dar de Iael nu. Ești... evreică?”, o întreb ezitând, să
nu fac vreo gafă. Niciodată nu știi cum jignești un evreu.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Nu,
dar a vrut mama să ne aleagă nume din Biblie. Și pentru mine și pentru fratele
meu.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Și
pe el cum îl cheamă?” Fac pariu că e un apostol, îmi zic.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„David.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„A,
David e destul de comun față de al tău”. Zâmbește. Iar zâmbetul ăla
condescendento-candid, ca și când mi-ar pune la îndoială spusele. „Serios”, mă
trezesc că dau înainte, „știu o mulțime de David. Dar uite, dacă vrei un nume
rar de băiat, îți dau eu unul. Zian. Mă rog, deja începe să fie utilizat, dar e
ceva nou, că l-am auzit numai la copii. Sub 3 ani. Vine de la...”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Sânzian”,
mă-ntrerupe ea. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Așa-i.”
Îmi amintesc că atunci când am auzit prima oară numele mie nici prin cap nu
mi-a trecut de la ce-ar putea veni, până nu mi-a explicat cineva mot-a-mot.
Totuși, nu i-aș da ei credit aici, mai degrabă m-aș penaliza pe mine, că sunt
încet la mine. Uneori, desigur. Caut în rucsac și scot o bere.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Bere?”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Ăă...,
mda,” zice, după un moment de fâstâceală. „Dar o să beau din pahar”. Întinde
mâna și extrage de pe sticlă unul dintre cele două pahare de plastic. Are
mișcări destul de grațioase și mă miră că nu-i găsesc nod în papură. În general
mi-e simplu s-o fac, dar uite că la ea nu-mi iese nimic. Mi-ntinde paharul, îi
torn. Firește, unghiul e nepotrivit, paharul e uscat, astfel că se umple cu o
grămadă de spumă.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„N-am
făcut treabă bună, hai să-ți torn ca lumea în celălalt.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Nu
nu, lasă așa, mie îmi place spuma.” Trei sferturi din pahar e cu spumă. Nu știu
de ce, parcă aș vrea să o văd beată. Iau și eu o gură direct din doză.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Și,
ești din Timișoara?” <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Da.
Adică stau acolo, dar m-am născut în Cluj. Ai mei au divorțat când aveam eu vreo
14 ani. Tata a rămas la Cluj și mama și-a găsit ceva serviciu în Timișoara și
noi ne-am mutat după ea”.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Curios”,
zic, remarcând în trecere <i>ceva</i>-ul
ăsta specific bănățean, cu rol de articol nehotărât. „De obicei lumea se mută
invers, din alte orașe la Cluj.” <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Așa
e, majoritatea vine în Cluj, noi am plecat. Mi-a fost foarte dor de Cluj multă
vreme, de fapt și-acum, după atâția ani îmi mai e un pic. Dar na, m-am
obișnuit”. Ia o gură de bere. De fapt de spumă. „Și culmea, după câțiva ani
tata s-a recăsătorit, tot cu o timișoreancă. Și s-a mutat și el la Timișoara.”
Nu prea știu ce să răspund, deși am niște teorii legate de copii crescuți în familii
monoparentale. Iau o gură de bere și m-așez mai confortabil, într-un fel de
lotus, o poziție care-mi pică bine. Ea și-a pus o pernă la spate și stă
rezemată, cu fața spre geam dar cu tot corpul ușor întors spre mine, ca o
deschidere în continuare la discuție. Bem fiecare, cu înghițituri mici, în
liniște.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„N-am
mai dormit demult în blugi”, zice dintr-o dată, cu privirea la cele patru
cearșafuri călcate și împăturite perfect. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Nici
eu”. Mă gândesc puțin. Va trebui să mă descalț, am niște ghete înalte care o
să-mi rupă picioarele dacă rămân cu ele. „Pe drum spre Timișoara citeam o
chestie a unui tip care face foarte mult mișto de ăia care se descalță în tren.
De țăranii care se descalță în tren, ca să fiu mai exact. Daʼ să știi că eu o
să mă descalț. Te deranjează?”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Nu,
stai liniștit. Cred că și eu o s-o fac.” Dau papucii jos. Of, ce bine e! Norocul
meu, mai am o pereche de șosete curate în rucsac, ăstea din picioare au deja un
iz de umezeală. Le schimb, totul e perfect. Arăt spre cearșafuri: <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Ai
de gând să le folosești? Parcă e păcat de ele, și-aici bancheta e murdară, noi
suntem în blugi...”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Ăăăă,
nu, nu-mi trebuie.” A răspuns ca și când ar fi luat atunci pe loc o decizie.
Oare i-ar fi trebuit cearșaful și i-am stricat eu planul? „Și eu mai am și o
grămadă de păr de pisică pe mine” continuă, alegând niște fire invizibile de pe
puloverul negru. Mă uit și eu la bluza ei și realizez că e un motiv perfect să
studiezi fără jenă corpul unei femei. Chiar mă întind spre ea și mă concentrez
să caut păr de pisică, analizându-i de fapt brațele subțiri, sânii mici, și da,
burtica. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Nu
văd niciun păr” conchid, după care-o întreb cel mai tâmpit lucru de pe fața
pământului, părându-mi rău pe măsură ce-mi ies cuvintele pe gură: „Ai pisică?”.
Zice simplu că da și-i mulțumesc în gând că nu se-apucă să o descrie, să o
laude sau să-mi nareze povești cu animalul ei domestic. „Am avut și eu una,”
spun încercând să dreg prostia dinainte, dar afundându-mă de fapt și mai tare-n
ea, făcând exact ce nu-mi dorisem ca tipa să facă. „Dar s-a sinucis, s-a
aruncat de la 10”. Se uită la mine și așteaptă o explicație. „Probabil
a-ncercat să prindă porumbei”, dezleg eu marele mister al mâței mele moarte.
Din nou, admite scurt că e specific pisicilor și nu continuă în direcția asta,
ceea ce mă trezește și pe mine și mă scoate din tematica animalelor. Subiectul
poate fi considerat închis.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Și
faci des drumul ăsta?” încerc eu să reiau firul.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Nu,
cred că n-am mai fost la Brașov de vreo 10 ani, dacă nu mai mult. Și nici nu
prea merg cu trenul, de obicei iau mașina.” Întocmai ca mine, mă gândesc.
„Numai că acum e prea lung drumul pentru mine, și eu oricum mai mult de 3 ore
jumate nu pot să conduc, trebuie să fac pauză”.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Ca
șoferii de TIR”, remarc vesel. Apoi realizez că nu-i chiar ok asocierea cu
șoferii de TIR. Orice asociere a unei femei cu un șofer de TIR trimite la
centuriste, la cum stau ălea adunate pe orice vreme în parcările pentru
TIR-uri. Legătura mi se pare evidentă, la fel și gafa mea.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Cum
adică?” zice ea. Of, era normal să se prindă, dar încerc repede să schimb
direcția în care merge discuția.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Adică
și ei trebuie să facă pauză din condus tot la patru ore... La tine e la trei
ore jumate, nu mai aveai mult...” Ea se uită la mine cu sprâncenele ridicate.
Da, sunt un cretin.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Și
ce faci la Brașov?” Întreb fără să-mi pese dacă sunt natural sau dacă mă
comport ca o babă scormonitoare care treʼ să știe tot despre colegul de
compartiment. Trebuie să las dracuʼ în urmă ideea cu TIR-urile.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Hmmm...
ceva meditație... sau curs de meditație, ceva pe-acolo. Dar nu la Brașov,
într-un sat, la vreo... de fapt nu știu cât e până acolo din Brașov. O să mă
ducă cineva cu mașina.” <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Ce
fel de meditație, dacă pot să-ntreb?” <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Nu
știu să îți spun exact. A fost fratele meu anul trecut o săptămână și i-a prins
tare bine, mi-a recomandat și mie să merg.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">Termină
berea și-i mai torn un pahar, pe care-l acceptă ca și cum s-ar scuza că-i
place. Are, nu știu, un fel de superioritate în comportament și o delicatețe în
toate mișcările. Parc-ar fi o doamnă în stil vechi, o boieroaică, mai bine,
deși e cam peiorativ, s-a cam stricat termenul ăsta. Mă gândesc c-ar putea fi un model pentru feministele
de-aseară, emană grație, feminitate, are deci o putere de care, din nou, sunt
sigur că e conștientă. Iar faptul că e conștientă și că nu abuzează, că stă la
locul ei, o fac și mai... nu găsesc cuvântul. Mai interesantă? Mai misterioasă?
Dar să-mi revin: de unde știu eu dacă abuzează sau nu? A trecut prea puțin timp
și de fapt nici n-o cunosc. De fapt dimpotrivă, ea e un anti-model pentru
feministe: fetele rele sunt bărbătoase, vor să domine totul în jur, în numele
egalității. Și fraternității, ha ha, ce să spun... Au voci stridente, se impun,
intră peste tine, de unde tu, bărbat, simți nevoia să fii la fel și să le dai
peste nas. Iar de aici ele ies în câștig oricum (deși, pe termen lung, ajung în
pierdere, dacă m-ar întreba pe mine): dacă-nvingi tu disputa, vei fi doar un
altul care le nedreptățește, ceea le va motiva și mai mult comportamentul. Dacă
pierzi, vei fi un trofeu pe peretele lor, ceea ce, de asemenea, le va motiva și
mai mult comportamentul. Și dacă găsesc unuʼ care-i ok, cam ca tipul care am
încercat eu să mă prefac a fi, asta nu schimbă nimic, o să spună că e o
excepție. În fine, îmi place mai mult tipul mai subtil, mai... cum e blonda
de-aici. Oare cum zicea c-o cheamă? Israel? Miel? Ceva ce rimează cu asta... <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Sper
să ne-aducă înapoi biletele” zice, de parcă m-ar fi auzit cum gândeam. „Eu am
nevoie de el”.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Și
eu, treʼ să-l decontez”. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">Ăsta
e un fel de consemn comun: când vine cușetarul să-l întrebăm de bilete. Eu nu
pot decât să-i amintesc ei, cușetarul e ungur get-beget. Bine, o să-i amintesc.
O văd că se descalță și ea și-și așază frumos adidașii sub banchetă. Are șosete
albe, subțiri rău, la baza gleznei. Tare, pe frigul de afară. Număr mic la
picior, deși e destul de înaltă. Cam cât mine. În fine, unde rămăsesem? Nu mai
știu, mi-a fugit tot din minte. Tăcem separat o bucată de vreme, îmi trec prin
față imagini disparate cu tot ce s-a-ntâmplat în tren, de când m-am urcat și
până acum. Mexicanul de pe locul 61, baba de pe 64. Pe blondă, șezând pe
scaunul 62, nu știu de ce nu mi-o pot aminti. În loc să fie ea, așa cum o văd
aici lângă mine, în loc să-mi amintesc imaginea aia, îmi apare-n față o formă
blurată, bătând cu unghia în geam. Nici pe tipul căruia-i face semn nu-l mai
pot descrie. Zici că s-a șters. O aud că-ntreabă, aducându-mă-n prezent:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Oare
pe unde suntem?” <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Habar
n-am. De ce?”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Așa
aș fuma o țigară...”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Păi
hai să vedem,” îi spun. „Știu că la Cluj face o pauză mai mare, 15 minute, că
schimbă locomotiva. Avem timp acolo.” Ies pe hol, iau telefonul de la încărcat
și dau să intru pe GPS. Surpriză: din 10% acum telefonul mai are doar 1%. Îi pun din nou mufa, după care-l bag și-l
scot din priză de câteva ori. Arată ca și cum ar încărca, dar efectul e zero.
Futu-vă-n gură! Două prize pe tot holul, și ălea stricate. Iau telefonul și
mă-ntorc deja bine dispus înăuntru.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Nu
numai că n-au prize-n compartiment, daʼ și ălea două de pe hol sunt stricate.
Mai am 1%. Ai GPS, Waze, ceva?”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„N-am
Waze, dar am...,” și-mi zice o aplicație de care n-am auzit în viața mea. „E o
aplicație mai nouă. Stai că mă uit”. Butonează un pic după care: „A, se pare că
l-am dezinstalat. Daʼ îl reinstalez repede!”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„<i>O</i> reinstalezi!”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Cum?”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Nimic.”
Ce naiba, e singura greșeală de gen pe care-a făcut-o pînă acum. N-o să mă iau
tocmai de ea. Mă uit cum butonează. Se-ncruntă. E nemulțumită. Nu merge. O ia
de la început. Descarcă, pe display îi apare un simbol de așteptare. Și ecranul
se blochează așa.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Nu
mă descurc. Nu știu ce are.” Realizez dintr-o dată că are un accent ciudat. Nu
pot să-mi dau seama exact în ce fel, ai zice că îi ies cuvintele printre dinți,
că ține vârful limbii prea aproape de ei când vorbește, dar nu suficient de
aproape pentru a o transforma într-o sâsâită. Mă apropii să mă uit le telefonul
ei. Își trece degetul în toate direcțiile pe display, fără să poată elimina
simbolul de așteptare rămas de la aplicația necunoscută. E fix ce-aș ști să fac
și eu, așa că nu mă bag. Poate-aș putea totuși cu telefonul meu să rezolv ceva,
așa terminat cum e.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Hai
că-ncerc și eu.” Pornesc telefonul și dau drumul direct la Google Maps. Bateria
pâlpâie, roșie. Hai, hai, mai stai puțin. Durează până se actualizează, acum
mi-arată că aș fi încă în Timișoara. Hai, prietene. În sfârșit, punctul se face
albastru. Și ecranul se stinge. N-am văzut nimic.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„S-a-nchis”,
îi zic, și-arunc telefonul pe banchetă. „Dar cred că nu mai avem așa de mult.”
Ne uităm amândoi în direcția geamului, încercând așa, de pe banchete, să vedem
ceva dincolo de peretele de sticlă. Faptul că nu ne ridicăm arată cât de mult
ne-așteptăm să ne dăm seama de locația trenului în funcție de ceea ce distingem
pe geam. Adică absolut nimic. Afară e întuneric total, nu există nici măcar
luminițele rare pe care te-ai aștepta să le vezi trecând în goană și lăsând
pentru o secundă o coadă luminescentă. Tăcem. E o tăcere bună, mi se pare. Nu
din aia stânjenitoare, pe care cauți disperat să o întrerupi spunând orice
tâmpenie, numai să vorbești. Știu tipul ăla de tăcere, dar simțul ridicolului
la mine e atât de mare încât prefer să fiu penibil tăcând decât penibil la
pătrat, spunând o enormitate. Tăcând, măcar, mai ai o șansă, cu tot cu riscul
de a părea arogant, indiferent sau plictisit. Dar acum tăcem, cum să zic,
liniștiți, fără ca treaba asta să ne ceară nici un efort. E o lene plăcută,
fără subiecte, genul care te trimite la somn. Îmi dau seama că vorbesc – sau
mai degrabă gândesc – și-n numele ei. Parc-aș ști cum simte ea tăcerea. O
privesc scurt. Se uită pe geam. Mă rog, pare ok cu tăcerea, și ea. Încep să
moțăi încet, e extrem de cald. Nu știu cum stă rezistă-n bluză: e dintr-un fel
de bumbac, nu gros, așa cât să ai ceva între geacă și tricou, toamna. Dar eu
mor în tricouașul ăsta. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„E
super cald” zic, și mă ridic să analizez niște butoane de deasupra ușii.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Da”,
consimte, „de-abia poți respira”. Aha. Deci <i>îi
e</i> cald. Și cum poate sta îmbrăcată așa? În fine, găsesc un buton de reglare
a temperaturii. Era la jumate. Deci se poate <i>și </i>mai cald? Sunt curios cât merge, și-n timp ce mă-ntreb asta, îl
dau la minim. Mă-ntind iar și mă uit la bancheta de lângă tavan. Cât o fi
ceasul? Unu? Două? Contează? Încerc să-mi amintesc ceva din seara dinainte. Îmi
vin vag flash-uri în minte, chipuri, râsete, un tip care bea coniac din țipla
pachetului de țigări, discuții despre politică. O grămadă de bătrâni, majoritatea
terminați. Apoi noaptea ce s-a continuat
pe un balcon al hotelului unde am ascultat ore-n șir poveștile unui guru
local, ziarist bătrân. Culisele, redacțiile, banii, aranjamentele. Tipul de
istorii care-ți taie orice iluzie, orice idee-n care ai putea crede după
ce-a-ncetat să fie profitabilă.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Deci
și ție-ți place George Carlin?” mă-ntreabă ea, așa pe neașteptate. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Da,
e super, cred că am văzut tot ce-a scos”. În timp ce spun asta realizez că am
văzut doar ce mi-a dat youtube-ul, fără să-i cumpăr omului vreodată vreun disc
sau vreo carte. În fine. „Și sunt perioade în care-mi place mai mult un sketch
decât altul, și se tot schimbă. Probabil le tot redescopăr. De exemplu, acum
îmi place aia cu plasticul. Înainte îmi plăcea tare mult aia cu <i>natural disasters</i>...”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Mie-mi
place <i>lista persoanelor care trebuie să
fie omorâte</i>, e foarte faină”.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Da?
Nu mi-o amintesc așa bine, dar parcă nu-i așa de creativ acolo”.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Ei,
cum să nu? Acolo, de fapt, e umorul lui negru, tipic.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Umorul
negru e dat de titlu, de temă, adică știi la ce să te aștepți. Mi se pare mai
fain când nu-ți spune convenția și pac, vine cu o glumă nasoală și incorectă.
Cum face în <i>natural disasters</i>.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Nu,
chiar nu-mi prea place, mi se pare în primul rând prea lungă.” Fac ochii mari. Pe
bune, e cea mai tare de la Carlin și ei i se pare prea lungă!...<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Tu
vorbești serios? Aia-i cea mai tare, cred!” Nu știu, adică dacă le-a văzut pe
toate, mi se pare evident, cum și ce rost are să-i demonstrez?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Mie
nu mi se pare. Uite, mie mi se pare că <i>fuck
the children</i> e cea mai tare!”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Ce?
N-are cum!” <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Mă
rog...” <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Stai,
cum să nu-ți placă <i>natural disasters,</i>
care e pur și simplu genială? cu trecerile prin toate registrele și revenirile
și miștourile de orașe și ticurile sociale împărțite pe zone, și morții de pe
autostradă și cetățenii urmăriți de zombies... <i>get the fuck out of the fast lane if you’re an old fuck, if you’re a
slow fuck</i>... a, și bambi, sutele de creaturi mitologice care țipă <i>bambi is dead, bambi is dead, and he is,
finally that fucking little cunt bambi is dead. </i>Ca să nu mai zic de Uncle
Dave, cum se termină cu ploaia de Uncle Daves, fiecare cu un bilet câștigător
la loto în mână..., sfârșitul e și el absolut excepțional, cum să nu-ți placă
toate astea?! <i>fuck the children</i>... nu
că n-ar fi și ea faină, dar nu se compară ca anvergură cu<i>...</i> Daʼ stai puțin: adică cum <i>fuck
the children</i> e cea mai tare? Ce vrei să zici cu asta? <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Dar
mai sunt și alții”, zice, neținând seama de întrebarea mea. „Uite, Denis Leary
mai e fain. Cea mai bună a lui mi se pare <i>no
cure for cancer.</i> Mai are și altele dar asta e reușită. Plus că altele s-a
auzit că le-a cam copiat de la Bill Hicks, și am verificat, cam seamănă... Dar
să te uiți, dacă n-o știi, la <i>no cure for
cancer, </i>e bună...”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„N-o
știu.” <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„E
faină. Și și Bill Hicks, c-am zis de el, și el e mișto, doar că glumele lui
sunt mai diferite... împărțite pe probleme, cumva. Multe au legătură cu noul
tip de sclavie întreținută de capitalism. Fain, le îmbină foarte bine.” E mare
fană stand-up, se pare. Dar văd că se oprește din perorație și devine iar
contemplativă, se uită pe geam. Acum i-o fi apărut Bill Hicks acolo, clar. Cum
mai sare femeia asta de la o stare la alta, cam ciudat, ce să zic... Mă simt
cumva dator să continuu și eu lista începută de ea, dar nu-mi vine nimic în
cap. Ba-mi vine, românul Bordea, dar cum să-l pun pe el, care e aproape varză,
lângă numele ălea mari? M-aș face de rușine.. Caut, caut, a, gata, am găsit
ceva.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Și
Eddie Griffin e mișto, dacă-l știi, dar el e altfel, umorul lui ține mai mult
de atitudine și de ton, plus că majoritatea glumelor sunt despre albi vs negri,
el fiind negru...” Mă urmărește atentă, parcă încearcă să țină minte. De cine
să-i mai zic? Aaa, gata: „Aa, și Eddie Izzard, treʼ să-l știi pe ăsta, îți
place?” <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Nu-l
știu.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Cum
adică nu-l știi?” mă mir, uitând instantaneu că nici eu n-am știut de ăia pomeniți
de ea. „Ăla, transexualul, care apare pe tocuri, cu ruj și cu unghiile făcute,
uneori în fustă, nu-l știi?”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Ăăă...,
nu.” Parcă e stânjenită că nu-l știe, văzându-mă cu câtă pasiune vorbesc despre
el.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Păi
e foarte mișto, cred că e chiar mai bun decât Carlin, pentru că face cumva
glumele mai inteligent, nu se folosește de partea sexuală care, ai văzut, apare
des la Carlin și e mai ușurică, așa. Ăsta pare cumva mai cult, zice din
istorie, din religie, cu detalii, e britanic el, super-fain!” Îmi dau seama că
a ieșit cumva că Izzard știe istorie și religie fiincă e britanic, ceea ce ar
însemna că Carlin e prost fiindcă e american. Total aiurea, daʼ las-o așa. Aș
mai zice pe cineva, dar nu-mi mai amintesc de nici unul fain. Așa că-l bag pe
prietenul meu, Billy Collins.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„E
super fain,” îi zic, „numai că na, nu-i comediant, e poet. Nu știu dac-o să-ți
placă.” <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Ești
a doua persoană care-mi zice de el. Înseamnă că chiar trebuie să mă uit.” Rămân
mască: nu-l știe pe Izzard daʼ-l știe pe Collins. Îmi vine o idee.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Auzi,
păi atunci n-ai vrea să ne uităm?” <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Ba
da. Dar cum?”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Păi
mai am un pic de baterie la laptop, și-mi dai net de pe telefonul tău”.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Hai!”
Se entuziasmează și ea, zâmbind cu gura până la urechi. Scot laptopul din
rucsac, îl pregătesc, mai am cam un sfert baterie. Nu-i mult, dar o fi ajungând
pentru jumaʼ de oră. Ea lucrează la telefon de zor. După care se-ntoarce către
mine ușor rușinată.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Dar
cum fac să-ți dau net?” mă întreabă. De data asta zâmbesc eu, mai pe fugă: îmi
vine-n minte că ăsta ar fi momentul răzbunării mele pentru faza cu explicația
funcționării banchetei. Dar n-am timp de așa ceva. Chiar aș vrea să mă uit. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Intră
la setări și fă hot spot!”.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">Mai
butonează un pic și zice că gata, a făcut. Dau să mă conectez, îmi trebuie
parolă, normal.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Și
parola?” <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">Se
uită și iar mă întreabă, cu aceeași atitudine de mai înainte:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Dar
nu pot s-o văd. Scuze, nu mă pricep la tehnologie.” Mă uit și eu, într-adevăr,
nu apare căsuța cu <i>show password. </i>Îi
iau telefonul din mână, intru în toate opțiunile de pe acolo, nimic. Încerc net
prin bluetooth, nu merge. Merg iar la hot spot, selectez punctele sub care se
ascunde parola și le copiez. Mă gândesc că dacă le dau <i>paste</i> undeva, se va afișa conținutul. Trag cu ochiul la bateria de
la laptop, deja a scăzut. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Dă-mi
un loc unde-ți faci notițe”, îi zic, „să dau un <i>paste</i>”.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Ăăăă...”
răspunde ea.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Sau
deschide un mesaj nou, un whatsapp, ceva!”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Aa!”
Îmi ia telefonul și deschide o altă aplicație, nici whatsapp, nici viber. Alta.
Seamănă cu whatsapp – o listă de conversații, numai nume ungurești, plus
fotografiile alora în dreptul numelor. Intră în ultima conversație, se
răzgândește, o închide, alege alta. „Aici.” Încerc să dau <i>paste</i>, nu merge. Vede că nu mă descurc, îmi ia telefonul și încearcă
ea, zicând: „Treʼ să ții degetul apăsat ca să-ți apară...” No bine, mă gândesc,
mersi fain! Nu merge nici la ea. Mai încercăm pe rând. Nu vrea, și nici altă
soluție nu avem. Mă uit la laptop, deja semnalizează bateria. Până la urmă
renunțăm.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Oricum
nici laptopul nu mai ținea”, zic resemnat și mi-amintesc imediat de strategia
aia cu fericirea artificială: când ceva nu merge din cauza ta cauți factori
externi care ar fi împiedicat oricum lucrul ăla să meargă. Sau cam așa ceva.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Nu
ne mai uităm, atunci”, adaugă și ea, fără a arăta deloc că-i pare rău. Pentru o
secundă, mă face să cred că s-a prefăcut c-ar vrea să se uite. Dar nu, e cumva
prea deschisă, prea sinceră pentru scene din astea, cred că pur-și-simplu se
bucură că, măcar dacă nu ne uităm, o să continuăm să stăm de vorbă. Mda...., ce
să zic și eu. Mă uit pe geam. Sesizez că ceva s-a schimbat, fără să-mi dau
exact seama despre ce e vorba. Mă uit la telefon, la laptop, la rucsac. Ce-o
fi? Închid calculatorul și-l pun în bagaj. Dintr-o dată mă lovește: trenul s-a
oprit. Oare de când?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Unde
suntem?” o-ntreb, nu că m-aș fi așteptat să-mi răspundă. Ne repezim la geam.
Ajunseserăm la Cluj.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Când
am ajuns?” întreabă și ea în gol, în timp ce ne-mbrăcăm și ne-ncălțăm amândoi
în 10 secunde. Luăm țigările făcute și fugim spre ușa vagonului. Pun mâna pe
mâner, sucesc, pare blocat. Încerc cu piciorul, nimic. Merg la cealaltă ușă, la
fel. Încerc la ușa dintre vagoane, ca să ieșim prin celălalt vagon, dar e
încuiat și aici. Mi-amintesc de povestea cu cușetarul care după 10 seara încuie
ușile la vagonul de dormit.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Să
știi că ăsta ne-a-ncuiat aici!” îi zic, în timp ce o iau degeaba de la capăt cu
toate ușile. Ea bate din picioare pe loc, fără nicio idee. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Ce
pula mea!” o aud că exclamă, în timp ce-i fug și ei ochii în toate părțile în
căutarea unei soluții. Îmi dau seama că suntem amândoi surescitați, de parcă
viața noastră ar depinde de țigara pe care trebuie s-o fumăm la Cluj. Intru-n
toaletă și-i deschid geamul. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Am
putea fuma aici,” zic, arătând spre fereastra de la budă. Dar vorbesc singur,
ea deja o luase la goană înapoi în vagonul de dormit. În două minute se
întoarce cu cușetarul, rupt de somn și bombănind în maghiară chestii care, dacă
n-ar fi el așa de nerd și de blând, sunt sigur c-ar fi înjurături. Ne descuie
ușa, mai lasă câteva vorbe și pleacă supărat.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„5
minute”, zice tipa în timp ce coboară.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„De-ajuns.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">Fumăm
pe peron, tragem din țigările ălea rulate, le facem rachete. Nici n-am timp să
observ cum e gara din Cluj. Nici nu mă interesează. Ne uităm satisfăcuți unul
la celălalt cum ne umplem regulat și rapid plămânii cu fum, după care-l expirăm
zgomotos, amândoi. Involuntar, ne iese chiar tandem. Zici că suntem în desene
animate. Se pare că ne dăm seama în același timp de asta și pufnim amândoi în
râs, dar încercăm în timp ce râdem să continuăm să fumăm, să nu pierdem nimic,
ceea ce face totul și mai aiurea, și mai amuzant. Rămân fără aer și-ncep să
tușesc până-mi dau lacrimile. Se-aude fluierul șefului de stație, care dă voie
trenului să se pună în mișcare. O văd aruncând țigara neterminată între șine și
pregătindu-se, cu o mână pe bara de
sprijin, să urce. Eu decid să urc doar când va porni trenul, ca să termin
țigara. O văd că se uită cum fumez, clar îi pare rău c-a aruncat-o. I-o-ntind
pe a mea cu un gest nu foarte sigur. Nu știu dacă e genul care se bagă la
poștă. N-are nicio treabă, o ia, trage, mi-o dă, o-mpărțim, încă vreo două
fumuri de fiecare, după care o arunc și eu, tot neterminată, sub tren. „Hai!”,
îi zic. Urcă-n tren, urc după ea. La fix. Pornim. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<b><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">III<o:p></o:p></span></b></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">În
drum spre compartiment mă gândesc la replica ei. <i>Ce pula mea</i>. Ciudat, nu m-a deranjat. Mi s-a părut, într-un fel,
total adaptată situației. Dintre toate femeile pe care le-am auzit folosind
replica, sunt vreo două care fac notă separată. Adică, le-aș împărți pe tipele
care înjură bărbătește în două categorii: una – cele care o fac des și variat, ălea
agresive, care-și construiesc din astfel chiar o trăsătură specifică, o fac cu
un fel de mândrie, ostentativ. Iar asta le taie orice urmă de feminitate,
normal. Ultimul exemplu: una dintre cele două feministe din seara dinainte,
care, pe lângă cuvinte de genul ăsta scoase la foc automat, folosea și un ton
îngroșat ce mă facea să cred că-ntr-un cuplu de lesbiene ea ar fi bărbatul. Problema
cu acest tip de femei e că nu poți să te raportezi nicicum la ele: nici nu le
poți lua totalmente ca femei, căci ăsta e mesajul subînțeles, cum îți permiți
tu să le tratezi de sus, să le consideri <i>doar
</i>femei? Ele fiind, bineînțeles, primele care se văd inferioare în ecuație,
de unde, normal, tot ele fac primul pas și se apără, atacând. Așa, ca
să-nțelegi din prima pozițiile de forță. După cum nu le poți lua, evident, nici
ca bărbați. Cu bărbații, într-un moment de criză, ai putea împărți un pișoar. A
doua categorie e dată de femeile stilate, educate, feminine până-n măduva
oaselor, de la cum se așază pe scaun într-un pub până la felul în care
gesticulează cu țigara, cum suflă – sigure pe ele, știind că sunt observate și
dorite – vălătucii de fum. Bineînțeles, nu mă refer la acele gesturi tipice de
dat sau aranjat părul după ureche, de privit pe sub gene, de rotit la nesfârșit
vreun nasture de la bluză – dacă se
poate, unul din dreptul sânilor –, sau alte chestii ieftine exersate atât de
mult încât devin ticuri. Mă refer la femeile care, ai zice că nativ, se mișcă
cu grație pisicească și se comportă super gingaș, ca niște virtuoase ce sunt.
Ei, pe ăstea, când le auzi – rar, neapărat rar – aruncând câte o duritate masculină
care nu le e specifică deloc – și nu mă refer la expresii precum căcat, sau
mă-ta, sau fut, etc – ci exact la expresia <i>ce
pula mea,</i> cu derivatul <i>în pula mea</i>
– când le auzi, deci, pronunțând-o, te trezești că imaginea pe care o aveai
despre ele ia o turnură cu totul inedită, una mult mai provocatoare, mai
alternativă. Adică ce afli nou? Că parte din tinerețea lor a fost petrecută în
mijlocul sau pe lângă golani, deci știu și latura aia a vieții. Oricum eu n-am
deloc încredere în ăia care nu cunosc și partea golănească, care stau închiși
în casta lor mică și sterilă. Ce mai afli nou, diferit, dar în relație cu prima
noutate? Că au activități și în afara celor promovate ca, nu știu, bune pentru
societate, ca să zic așa – majoritatea, de ce să nu recunosc, formate din
interdicții –, că ascultă altă muzică, își mai aprind câte-un pai (habar n-am care-i
legătura, dar s-a adeverit de fiecare dată), că sunt la curent cu ce se-ntâmplă-n
lume indiferent de domeniul lor de interes, că au lucruri în care cred fără să
facă un spectacol din ele. A, și ca să nu uit: mai afli că le place să
călătorească. Cam asta am aflat eu de la alte tipe super-faine care, o dată, de
două ori pe an, mai zic câte-un „în pula mea”. Și tipa de aici din tren, of,
cum o fi chemând-o?, se cam înscrie în model. Până una alta, văd că suntem
așezați, cu gecile în cuier, descălțați. Nici nu știu când s-a întâmplat, ca-n
transă.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Ai
avut dreptate cu Kafka. Sper să mai putem ieși de dimineață de-aici.” <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Și
să ne dea și biletele înapoi.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„<i>Tu</i> știi, că tu ai vorbit cu el”, îi
pasez eu responsabilitatea. „Apropo, sunt niște scări pe hol, le-ai văzut?”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Nu.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Cu
ele te sui de fapt până acolo sus,” și arăt cu capul spre bancheta din tavan.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Aha...”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">Trenul
ia viteză și începe să se zguduie ușor când trece peste linii. Când eram copil,
de fiecare dată când făcea așa mi-era frică că la la un moment dat o să sară de
pe șine. Acum continuă să se zgâlțâie, sticla de apă de pe jos e aproape să
cadă. Măcar dac-o să sară deraieze, n-o să fiu surprins. Până una-alta, simt că
mi s-a făcut foame. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Mie
mi-e foame.” Caut în rucsac și scot <i>bake
rolls </i>și o pungă mare cu mini-croissante. Nu mă pot decide cu care să-ncep.
Parcă mi-e pofta de ciocolată, dar dup-aia n-o să mai mănânc <i>bake rolls, </i>de obicei ăstea merg în
ordine inversă. Până la urmă desfac <i>bake
rolls-</i>ul, cu cașcaval și ulei de măsline. Brănză adevărată, scrie pe pungă.
Așa o fi. Îi întind și ei. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Încerc
de-o vreme să mănânc sănătos” zice, cu o expresie super-jenată că mă refuză,
făcând cu mâna semnul universal de stop. Își scoate un sandviș, din ăla pregătit
în casă: două felii de pâine tăiate în jumătate, cu chestii înăuntru. „Ia și
tu, că am o grămadă. E cu șnițel de pui.” <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Nu,”
zic, „rămân la <i>bake rolls</i>”, deși clar
acum nu-mi mai plac. Las punga pe măsuță și deschid croissantele. Bag vreo două,
încet și destul de în silă: sunt vechi și au gust de paracetamol. Le las și pe
ele pe măsuță, lângă <i>bake rolls. </i>Se
pare că m-am săturat. Ea încă lucrează la sandviș-ul ei, pe care l-a scos
dintr-o pungă în care par a mai fi vreo cinci-șase. Mai caut prin rucsac, scot
și cartea de poezii a tipului fumat permanent. Prima copertă are niște
simboluri ciudate, făcute de el. Mi-a explicat ce înseamnă când mi-a scris
dedicația, parcă trebuiau să sugereze o legătură între religie și... și nu mai
știu ce, am uitat. Era o chestie prea complicată. O răsfoiesc puțin, dar nu
reușește să mă prindă deloc. Încă n-o fi momentul ei. Dacă ar fi să urmez
regula auzită de la un tip, ar trebui să renunț: orice carte de poezii are
cinci șanse: citești cinci texte la întâmplare, dacă te prind și continui, e
ok. Ok pentru carte, adică. Dacă nu, nu. Ori eu deja am citit cinci. Și nu. Dar
hotărăsc ca-n cazul ăsta să nu urmez regula. Nu știu de ce. Pe undeva,
probabil, îmi place de autor. Dau jos pungile cu mâncare de pe măsuță (dacă
ce-i în pungile ălea poate fi numit mâncare) și pun cartea. Iau telefonul, din
reflex, și-ncerc să-l aprind. E mort, normal.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Apropo,
am uitat că am încărcător,” o aud. Tot n-a terminat sandviș-ul. Sau o fi al
doilea?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Ce-ncărcător?”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Păi,
pentru telefon.” Lasă sandvișul, își dă jos bagajul, geanta sport. Când am
pus-o acolo s-adus destul de în spate, de-abia ajunge la ea. Mi-e lene să mă
ridic s-o ajut, s-o fi descurcând. Până la urmă o prinde de o bretea și o aduce
jos, desface fermoarul, caută, răscolește, scoate un fel de marker. „Poftim!”
Iau markerul, care de de fapt e un acumulator cu două mufe USB, una mare și una
mică. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Păi
și acuma zici...”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Am
uitat.” Din nou, zâmbetul ce-aduce a scuze. „Dar ai cablu?”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Normal
că am!” Caut și eu în rucsac unde aruncasem încărcătorul, îl scot și văd că are
cablul lipit. Uitasem că ăla cu cablu detașabil mi s-a stricat și că l-am
cumpărat pe ăsta, bunicul încărcătoarelor. „De fapt, n-am cablu”. Noroc că
nu-și pusese geanta înapoi. Îmi dă și cablu, pun telefonul la alimentat. Nu
sesizez nicio privire de reproș. Își reia sandvișul.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Daʼ
și cu sandvișul ăla, mănânci o grămadă de pâine.” Nu știu cum sunt cele din
pungă dar ăla la care lucrează parcă are feliile de pâine foarte groase. Duble.
Rațional, știu că n-au cum să fie așa, e totuși un sandviș normal. Poate vreau
doar să văd ce părere are despre pâine. „Poți să le spui să-ți felieze pâinea
mai subțire.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Știu,
dar mi le-a făcut tata”. Treaba asta îmi sună ciudat. Parcă povestea ei era alta,
cu maică-sa, cu divorț... Daʼ chiar și fără divorț, cum adică? Doar nu-ți mai fac părinții de mâncare, după
o vârstă. Mai mult, n-a zis că <i>pe ăstea </i>i
le-a făcut taică-su, sau că <i>de data asta </i>i
le-a făcut<i>, </i>a zis ca și cum <i>de obicei </i>el<i> </i>i le face. Pachețelul, ca-n gimnazială. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Cum
adică? Locuiți împreună?” Se-ntrerupe din mâncat și uită la mine.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Ăă...
da, dar e mai complicat”.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„A,
ok”. Când aud că ceva e <i>mai complicat</i>,
mă retrag. Cum ar veni, ajungi la un subiect în care omul din fața ta nu vrea
să intre, deși chiar partea aia pare mai intersantă. De fapt, tocmai de aia
sună interesant, că e evitat. Te face să te-ntrebi care-o fi faza, ce secrete
ascunde? Cum face un amic de-al meu, la el îmi sare prima dată gândul. Cum îl
întreb ceva de viața personală, cum totul devine <i>mai complicat</i>, deși până atunci și pe alte teme, era cea mai simplă
discuție din lume. Văd că termină și ea de mâncat. Cred c-a mâncat totuși doar
unul. Într-o jumaʼ de oră.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„După
moartea mamei tata s-a reapucat de băut.” O aud și deja mă simt dereglat. Unu:
mă-sa-i moartă. Doi: tac-su e alcoolic. Și nu de azi de ieri, pentru că nu s-a
apucat,<i> s-a reapucat</i> de băut. Să vezi
c-o și bătea când era mică, și-acum, ca să se revanșeze, îi face sandvișuri... Dacă-ncepe
o poveste din-aia lacrimogenă cu familie nefericită și drame latino, găsesc o
scuză și mă bag la somn. Chiar nu pot să mă prefac că mi-ar păsa, că o
compătimesc sau alte chestii de genul ăsta. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Na,
acuma e ok, dar trebuie să mai am un pic grijă de el. Și de aia mai stă pe la mine.”
Văd că, vreau nu vreau, mă bagă-n universul ei familial. Ciudat cum sunt unii,
nu le trebuie decât una-două replici și hop, îți varsă toate intimitățile în
poală, așteptând dup-aia să li le speli, să le usuci și să li le dai înapoi ca
noi. Să le spui că totuʼ e ok, că viața merge-nainte. Dar tot nu înțeleg care-i
treaba cu taică-su. Are ea strategia asta, să-ți spună lucrurile pe jumătate,
sa te facă curios, să-ntrebi. Așa că-ntreb.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Păi
nu spuneai că s-a recăsătorit?”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Ba
da, dar și soția lui mă sună, nici ea nu mai știe ce să facă. El a suferit
foarte mult la moartea mamei. De aia...”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Adică
o mai iubea?”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Cred
că da. Sigur!”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Păi
și atunci de ce s-au despărțit?”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Ea
l-a părăsit, pentru că bea. Nu se putea opri din băut. Și mama a zis că-i
ajunge cu doi copii, nu-i mai trebuie încă unul. Și a plecat.” Cum? Doi copii
cu încă unul... Aa, ei doi cu taică-su. Aha. Habar n-am ce să zic. Se mai
întâmplă? <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Mda...”,
mă aud că spun, în lipsă de altceva. „Se pare că ea l-a părăsit de două ori...”
O văd că zâmbește, ca și când i-am sugerat o nouă abordare la o problemă de
matematică.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Chiar
că.” Continuu să mestec în minte ce mi-a zis. E bine că n-a-nceput să se
plângă. De fapt, chiar arată destul de relaxată pentru experiențele ei. Le-o fi
consumat, le-o fi ars până acum. De fapt stai, că tac-su <i>încă</i> e alcoolic.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Daʼ
ce-a avut?” o-ntreb, gândindu-mă la maică-sa.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Cancer.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„A!”
Aș fi făcut pariu. Greu se mai moare din altceva, zilele ăstea. Îmi imaginez un
pic trecutul ăsta al ei, familia, tare seamănă cu ce-am mai auzit în jurul meu.
Mai ales cu situația unei prietene apropiate, zici că-s trase la indigo. Am
impresia că istoria e comună, de aia o și-ntreb, mai mult ca să mă verific: „Și
ea nu s-a recăsătorit?”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Nu.”
Exact cum m-așteptam.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Hm...
adică și ea-l mai iubea?”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Da,
normal!”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Păi
și el nu s-a oprit din băut, dac-a văzut?”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Ba
da, dar ea nu a mai vrut să reia relația. Apoi el iar s-a apucat de băut, și
după ce s-a recăsătorit, a reușit să se abțină, cât de cât.” Asta nu prea sună
în favoarea maică-sii.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Ai
zice că... Pare că...” mă gândesc dacă e bine să-i spun teoria mea, care intră lejer
la capitolul jigniri la adresa morților. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Ce
anume?”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Adică...”
Cum dracuʼ să formulez? Dacă nu ca să fiu diplomat, măcar să nu merg până
acolo-ncât să fiu bădăran. „Ai zice că maică-ta l-a-mpins... Adică numai în
legătură cu ea văd c-apare băutul ăsta...” Oricum, părerea mea-i că maică-sa a
fost o japiță. Daʼ sper să nu ia nasol cel puțin partea pe care i-am zis-o.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Aa,
da, și eu m-am gândit. Avea și ea destule, nu zic.” Of, am scăpat. „Mama era o
femeie foarte frumoasă. Adică foarte frumoasă. Și o grămadă de bărbați se
țineau după ea, de când era tânără până târziu, la...” nu zice bătrânețe, își
dă seama că maică-sa n-a ajuns acolo. „Și ea când l-a ales pe tata, tata a
rămas cu ideea că-i face o favoare, că oricând s-ar putea răzgândi. Cine știe,
poate l-a mai manipulat și ea, ce pot să zic... Și da, <i>și</i> din cauza ei s-a apucat tata de băut. Și și alții s-au apucat de
băut, nu numai el, unii pe care i-a tot refuzat.” Îmi vine să-ntind coarda.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Femeie
rea, ce să mai. A stricat tot în jur...” Rânjesc. Ba mai și țâțâi din buze a
dojană, la adresa lu mă-sa.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Da,
unii ar putea spune și asta. Dar știi, ea doar era foarte frumoasă, atât. Ce
vină avea ea? Și eu și fratele meu am iubit-o și am suferit extrem de mult când
a murit.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Când
a murit?”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„În
2016.” <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Au,
scuze!” Mamă, ce-am făcut!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„A,
e ok, stai liniștit.” Văd totuși că s-a închis în ea, s-a întunecat. Dar nu
pentru mult timp, îi trece repede, ca o
umbră când treci vara cu mașina pe lângă un pâlc de copaci. Caut în rucsac –
mi-amintesc că mai am o bere. Carsberg-ul e gata de mult, nici ea nu mai are în
pahar. Scot o Timișoreana nepasteurizată, cam caldă. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Bere?”
Nu aștept să-mi răspundă, îi torn în
pahar. Iau și eu o gură.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Nu-mi
mai prea trebuie”.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">Și
de unde dracuʼ era să știu c-a murit anul trecut? De unde? N-am început eu
subiectul ăsta. Și acum realizez, o doamne, povestea cu meditația la care merge
și cât de serioasă e treaba. Păi n-a zis ea c-a fost frate-su, David, anul
trecut? Clar, a fost după moartea maică-sii, din cauza traumei, și probabil că
l-a ajutat, de bine de rău, să treacă peste. Iar ea merge acum din exact
același motiv. Și eu fac mișto de maică-sa moartă de de-abia un an. Ptiu! Sunt
boul secolului!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Chiar
scuze, cu... n-am vrut să...”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Nu
nu, e ok, pe bune că e ok.” Se uită la mine și zâmbește. <i>Acel </i>zâmbet. Observ că are pistrui sub ochi. Nu mulți, dar are.
Cred că-i tipic pielii sensibile a blonzilor, pielea aia cu mai puțin pigment. Detaliul
ăsta mi-a scăpat. O prind bine. Tare bine. Acum, c-a zis de maică-sa, și ea mi
pare mai frumoasă. Nu ceva ostentativ ci o frumusețe subtilă, pe care n-o
sesizezi din prima, deci care cu atât mai mult te surprinde. Întocmai ca
pistruii. Tăcem. Tăcem separat, normal. Trenul începe iar să se zgâlțâie din
toate încheieturile. Văd că-și toarnă apă în paharul nefolosit. Bea. Pare,
într-un fel, liniștită. Ce treabă, cu viața ei, cu maică-sa, cu taică-su. Nu
zic, e de admirat, eu nu cred c-aș putea să le iau așa ușor. Dar până la urmă,
cine zice că ea le ia ușor? Doar merge la meditație, nu? Meditație...
transcedentală. Vă invit să ieșiți din corpul vostru și să vă observați din
afară... – nu mai știu unde am auzit asta. Am râs o grămadă. Puteți, haideți, părăsiți-vă
corpul. Și ce face corpul fără tine, stă așa ca prostuʼ, ca o carcasă? Și
invers, când te bagi înapoi, firește că trebuie să fie: vă rugăm intrați în
vagoane. Ha! Mă tentează să-i spun. Dar nu, n-o s-o fac. E cam proastă gluma.
În orice caz, eu n-aș putea povesti așa despre mine, oricui. De fapt, mda, unui
străin e câteodată mai ușor să-i povestești. Te mai descarci, fără riscul de a
părea veșnic vulnerabil pe viitor. Pentru că, simplu, nu te mai întâlnești cu
el. Deși, în problema cu arătarea, ba chiar cu afișarea vulnerabilității, e o șmecherie
și aici. Mi-amintesc de speech-ul uneia de pe TED. A fi vulnerabil înseamnă a
fi puternic, cam așa era teoria ei. Că, adică, nu poți să fii rănit decât pe
lucruri extrem de intime, pe care le ții secrete. Că-s defecte penibile,
experiențe nasoale, hobby-uri blamabile, egal. Cu cât îs mai secrete, cu atât e
mai grav când le află cineva, indiferent dacă le spune public sau nu. E
de-ajuns să le știe și gata, are putere deplină asupra ta. Dar, zicea tipa,
dacă le faci tu primul publice ai scăpat, nu te mai poate răni nimic.
Sensibilitatea e direct proporțională cu secretoșenia. Că ce faci dacă ai o
problemă de care-ți e rușine? O ții ascunsă, logic. Dar o să bubuie ea, mai
devreme sau mai târziu, sau o să plesnești tu, de la efortul constant de a o
îngropa, de la anxietatea cu care-i analizezi pe ceilalți, orice privire, orice
rictus, că toate pe tine te fac să crezi că celălalt a aflat. Pe când dac-o
arăți, dac-o faci publică pe problema ta, culmea, te întărești, gestul te face
beton. Mda, sună bine, dar parcă mai mult în teorie. Și tot pe filmul ăsta
mi-amintesc de alta, una la vreo 45 de ani, tot la TED, care vine și spune în
fața publicului că ea e lesbiană. Că tot timpul a fost. Mare chestie, ai zice.
Păi era mare: femeia avea familie, doi copii, și nu știa nimeni (sau cel puțin
așa spunea): nici fetele ei, nici mă-sa, nici cea mai bună prietenă, nimeni.
Evident, nici soțul. Bine, la asta cu cea mai bună prietenă, dacă se-ntâmpla ca
ea să fi fost și colega de pat, sunt rezervat. Și ideea e că toate rudele au
aflat atunci, la TED, o dată cu ditamai sala umplută până la refuz. Vai de capul
meu! Dacă femeia aia a plecat pe picioarele ei de acolo, înseamnă că n-o să
aibă probleme în următorii 10 ani. Adică, ce vreau să zic? Rezultă că teoria se
verifică, sau cum? În fine, am deviat. Întrebarea e: dacă și tipa asta de aici merge
pe cartea vulnerabilității afișate? Că dacă merge, parcă-i înțeleg altfel nu
numai povestea familială, dar și zâmbetul ăla, și gesturile, și tot ce zic că are
delicat în comportament. Pentru că arată ca și cum ar fi vulnerabilă. Dar e
foarte probabil ca așa să vrea să arate. Și chiar dacă-i așa, aici intră mai
multe motivații, nu doar teoria, cam încăpătoare, a tipei de pe TED. În fine,
revin cu mintea-n compartiment și văd că se uită la mine. Mă opresc la timp să verific
dacă am ceva pe tricou dar nici nu-i susțin privirea, pur și simplu întorc
ochii din reflex. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Și
tu, cu ce te ocupi?” Am impresia că ea pornește de fiecare dată discuția. O
fi-n capul meu?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Sunt
un fel de... freelancer,” încerc eu să mă eschivez. „Am lucrat la un fel de
bancă, un IFN. Dar acum nu mai, încerc niște proiecte personale. Tu?” <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Eu
sunt quality rater pentru Google, dar ca formare sunt graphic designer.” Un fel
de artistă deci. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Ce
ești la Google?”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Quality
rater.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Și...
ce face un quality rater?”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„În
primul rând muncește de acasă. Asta e partea bună. Partea rea e că are o muncă
foarte plictisitoare. Adică se folosește de niște filtre ca să updateze feed-ul
de news al lui Google. Uite, când tu cauți pe cineva pe Google, o vedetă să
zicem, ai văzut că-ți apare-n dreapta o fotografie cu câteva date personale. Ei,
dacă se întâmplă ceva în viața ei, dacă moare, sau divorțează, de exemplu,
informațiile trebuie updatate. Și asta facem noi.” Nu pot să nu remarc că a
găsit fix exemplele cu moarte și divorț. Trec peste și mă gândesc la munca ei. Încă
o treabă pe care nu-mi imaginam că o face cineva manual.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;"> „Păi mi se pare o cantitate de muncă enormă.
Adică să ții totul la zi despre toți care îți apar pe Google. Nu indienii ar
trebui s-o facă?”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Ba
indienii o fac, dar noi corectăm după ei.” <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Și
ziceai că nu te pricepi la tehnologie...”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Păi
nici nu mă pricep,” și râde, dar vede că n-o prea cred. „Zău așa, e o muncă
destul de mecanică. Și-o maimuță poate s-o facă dacă exersează suficient.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Ha,
e foarte flatant, mai ales pentru indieni. Păi și-atunci ce-ar trebui să știe
cineva care vrea să fie quality rater?”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Engleza.
De aia se și greșește atât în India, fiindcă se angajează forță de muncă extrem
de ieftină, necalificată.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Inclusiv
copii”, zic.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Da,
inclusiv copii. Cea mai modernă formă de sclavie.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Tu
ai ceva cu sclavia? E a doua oară când te-aud.” O văd că râde jenată, de
parc-am prins-o făcând ceva ridicol.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Da,
am,” recunoaște.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„De
ce? Nu ți-ar plăcea să ai oameni care muncesc gratis pentru tine? Aproape
gratis, mă rog, că treʼ să le dai de mâncare.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Și
să-i și biciuiești, din când în când, nu?”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Clar,
e inclus în job description-ul proprietarului de sclavi. Să-i omori când nu-ți
mai trebuie, mai câte-un viol, o tortură, din astea.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Da,
super!” Zâmbim amândoi. Totuși, mai mult eu.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Deci
munca ta n-are legătură cu graphic design-ul.” <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Deloc.
Dar încerc să devin independentă și eu, tocmai de asta fac munca pentru Google,
că stau acasă și n-am niciun șef.” Cred că iar citește neîncredere pe fața mea,
că se grăbește să adauge: „Chiar n-am, aici n-ai targete sau ce să greșești.
Dar e drept că pierzi totuși 7-8 ore pe zi. În rest mai am un <i>online store.</i>” Auzind-o-n engleză, mă
prind că de aici vine accentul ei ciudat. Vorbește exact ca un poliglot, adică,
la nivel foarte fin, româna ei preia un accent din celelalte limbi pe care le
știe. Maghiară și engleză, cel puțin din câte știu până acum. Dar nu, nu se
leagă. Am un amic ungur care vorbește 4 limbi și tot curată îi iese româna. O
fi altceva la ea.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Adică
pe Amazon, gen?” <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Nu,
pe Facebook. Vând ce fac eu: desene, creații... Dar na, uneori merge mai bine,
alteori nu, nu mă pot susține numai din așa ceva. De aia păstrez și munca de la
Google.” Tipa chiar e artistă, se pare. Sunt curios cum arată desenele ei. Am
deja, vag, o idee bună despre ele. N-ar putea desena banalități de tipul livadă
de meri, toamna, dar parcă nici steampunk-uri expirate n-ar face, din ălea care
ar trebui să ducă la ideea că Planeta Pământ se duce dracului. Și-atunci, ce
face oare? Ce-ar ieși din, iată, finețe, ironie și iarbă? <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Să
știi că mă impresionezi,” îi spun. Replica mea o stânjenește total, dar totuși
întreabă:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Cu
ce?”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Cu...
o grămadă!” Și chiar așa e, simt că vine parcă un aer foarte bun din direcția
ei. O văd iar că zâmbește cu o mimică de parcă ar avea ceva de zis, dar i s-a
oprit pe vârful limbii. Îmi vine poftă să fumez. Mi-amintesc că nu mai e nimeni
în vagon în afara de noi, nu mai există nicio mișcare pe nicăieri. Exceptându-l
pe cușetar, desigur, care doarme dus.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„N-ai
vrea să fumezi?”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Ba
da, daʼ dacă nu mai oprește...”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Hai
pe geam, și-așa suntem numai noi în tot vagonul!”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Aaaa”,
zice ea și se înviorează. „Putem stinge lumina, nu?”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Cred
că da”. Verific butoanele de deasupra ușii și da, găsesc două întrerupătoare
care rezolvă toate becurile. O lumină slabă mai vine de pe hol. Vine și tipa
și-și face de lucru cu perdelele de la ușă. Le trage, astupă de tot
vizibilitatea de pe hol înăuntru. Mă rog, și reciproc. Tare. Apoi își caută
băjbâind țigările. Puteam să facem invers, mai întâi țigările și apoi lumina.
Dar na, asta e acum. Verific și eu dacă perdelele ușii stau bine, să nu luăm
vreo amendă de la cușetar. Sub ele găsesc un zăvor.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Fii
atentă la asta!” Încui ușa. Fără să-mi ridic ochii, îmi dau seama că mai există
o sursă minusculă de lumină din tavan, un bec de avarie, sau de exit, sau pur
și simplu un bec de noapte. Trenul a-ncetinit fiindcă trecem pe lângă o zonă
luminată, niște depouri, hale, chestii ruginite și dezafectate pe care creierul
le înmagazinează automat. Tipa stă cu spatele la geam, se uită la mine. Îi văd
doar conturul părului, al umerilor, al brațelor. Aș putea să-mi imaginez că e
oricine. Sau n-aș putea. Reflexe de lumină venite din halogenele de 500 de wați
de-afară îi joacă câte-o clipă prin păr și se pierd în întunericul din
compartiment. Zici că are o aură. A rămas c-o mână agățată de geam, într-o
tentativă de a-l deschide, și cu cealaltă, în care ține țigările, atârnând
într-o poziție bizară pe lângă corp. Dacă n-ar ține țigările, ai spune că nu-i
a ei, că-i vine de undeva din spate. O lumină de pe cealaltă parte a trenului
străbate geamul holului, al ușii de la compartiment și pentru puțin, luminează
înăuntru printr-o despicătură dintre perdele, acolo unde se-mbină. Suficient: din
față, parcă e o fotografie. Mă privește fix. Ochii largi, fără culoare precisă,
gura întredeschisă, vârfurile albe ale incisivilor, pomeții proeminenți, ca
niște sâni în miniatură. Lumina de neon a făcut-o palidă, a decolorat-o, fața
și părul i se confundă. Nu-mi dau seama ce e-n privirea ei: așteptare, teamă,
anxietate? Umerii îi sunt trași înapoi și pieptul a rămas ridicat, ca și cum
plămânii au blocat tot aerul înăuntru. Picioarele, ușor depărtate unul de
celălalt, se termină-n șosețelele care acum mi se par transparente. Trenul se
cutremură, trecem de pe o linie pe alta. Îmi revin, descui ușa. O aud că
expiră. Merg și deschid geamul. Ne-mbrăcăm și ne-aprindem țigările în
compartiment, lângă geam, unul în fața altuia. Mă uit scurt la ea, cât timp
ține flacăra de la brichetă. Face același lucru. Ne ferim ochii amândoi, după
care ne-ntoarcem și ne sprijinim cu coatele pe fereastră. Fumăm. Trenul încă se
mișcă încet. Habar n-am unde suntem, dar zona pare puțin mai locuită, mai vie.
Fumăm, ținând țigările scoase pe geam.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Să
nu ne vadă cineva,” zice după un timp, cu o voce care mi se pare uscată. Nu
peste mult trenul trece prin dreptul unei halte. Un ins bătrân, în vestă
reflectorizantă îi face mecanicului semn cu o lanternă.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Ai
grijă la ăsta,” îi spun, și trag țigara înăuntru. Face și ea la fel, apoi, după
ce trecem de om, ne reluăm pozițiile. Bătrânul în reflectorizantă părea ieșit
din Tarkovsky. „Tu-ți dai seama că ăla stă aici noapte de noapte, s-aștepte
trenul ăsta?”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Săracuʼ
de el...” Oare chiar se gândește la el, la om, la aranjamentul forțelor care îl
țin în poziția asta de șef de haltă? Pare că nu, că de câteva minute a intrat
într-un film care rulează doar pentru ea.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">Părăsim
zona luminată, trenul mărește viteza. Nu ne mișcăm de la geam, chiar dacă
începe să se simtă un vânt pișcător. Stăm destul de înghesuiți, siliți de cele
două banchete de jos care, rabatate, au luat din spațiul dintre ele. E ceață.
Vag se văd niște dealuri, par împădurite. Termină țigara, și-aprinde alta. Dar
știu că a rulat ceva. Fac și eu la fel, din țigările ei pe care mi le întinde.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Îmi
place ceața,” o aud.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„De
ce? Nu vezi nimic.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Poate
de aia...” Ce-o fi vrând să spună? Că nu vede ce-avem noi în față, dealuri
alternând cu zone joase, plus o bucată de lună care dă lumina asta difuză? Sau
e vreo chestie mai profundă aici, legată de viață, de viitor, de orizonturi de
așteptare și altele asemenea? <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Nu
mai știu pe nimeni să-i placă ceața...” A fost fix ca și cum n-aș fi zis nimic.
Ne vedem de fumat. Am o senzație fără nicio logică (dacă logica poate sta la
baza unor senzații), de la schimbul de temperatură: de la jumate-n sus mi-e
frig de-afară, la picioare mi-e super cald de la caloriferul montat sub geam.
Se pare c-am butonat degeaba pe deasupra ușii. Mă gândesc să ies mai mult pe
geam, să simt vântul drept în față. Făceam des așa, când eram copil, îmi
plăcea. Ies. În două secunde, ochii mi se umplu de lacrimi. N-a fost o idee
bună, intru repede-napoi. Tipa se uită scurt la mine, parc-aș face parte din
decor, după care-și mută privirea cum era, înainte. Acum trecem pe lângă ceea
ce ar putea fi un sat. Ceața acoperă tot, lumini – majoritatea gălbui, poate
una două albe – se disting ca prin apă. Un lătrat. Nu poate exista sat fără
minim un lătrat, normal. Îmi dau seama că n-avem nu știu ce viteză, cred că
niciodată n-am avut. Trenul ăsta se târâie prin noapte cu câteva zeci de
zombies în el, c-altfel n-ar face 11 ore. Mi-amintesc de ăia care stau
contorsionați pe câte două scaune, în vagonul din care am plecat. 432. Mă trece
un fior. Chinuiți, fără să doarmă, fără variante de odihnă. Doamne-ferește! Mă
rog, de fapt nici noi nu dormim. Dar la noi e voluntar. Și-avem unde să
ne-ntindem picioarele. Și numai gândul că dacă vrem putem dormi oricând,
întinși, numai gândul ăsta e odihnitor. Într-o curbă văd trenul până la coadă,
cu geamurile vagoanelor luminate Pe ceața asta arată mișto, de pe la
jumate-ncolo trenul nu mai e real, e posibil. I-arăt și ei.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Fain”,
zice.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Când
eram copil îmi plăcea să mă uit așa la tren, în curbe, să văd cât e de lung.
Încercam repede să-i număr vagoanele, dar niciodată nu terminam. Se termina
curba, înainte. De fapt orice tren vedeam, imediat m-apucam să număr la
vagoane. Cel mai mult a avut 62, cu trei locomotive, două la capete și una la
mijloc. Era de marfă, normal. Știu cum trăgeam de bunică-meu să mă ducă în
gară, aș fi stat toată ziua să mă uit la trenuri, așa mult îmi plăcea...” Mă ia
cu nostalgie, nu-i ok. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„62
de vagoane, hm?” mă îngână ea.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„62,
țin minte exact numărul ăsta, record de vagoane!...” O văd cum se uită la mine
insistent, îmi dau seama că ceva scârțâie. Ce naiba are? Și, cu groază, găsesc:
în vagonul 432, locul ei era 62. Îmi vine o senzație de amețeală, de parcă am
băgat un cui singur. Pentru câteva secunde nu mai știu care parte e reală, aia
cu bunică-meu și cu numărătoarea vagoanelor sau asta de acum, cu tipa. Scot din
nou capul pe geam, rămân până-mi simt fața înghețată. Intru, totul pare că a
revenit la normal. Am nevoie să las în urmă momentul, sigur o să mă mai gândesc
eu destul la el. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Oricum,
fain să fii copil,” zic, vrând să întrerup o liniște cu care nu mă mai simt așa
confortabil ca înainte. Probabil am scos cea mai inteligentă replică din toată
seara.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Mă
rog, pentru unii mai mult, pentru unii mai puțin...” <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Bine,
mă, trebuia să intervii tu cu statistica, să strici ideea. Dă-i dracuʼ de
indieni, pentru un minut.” Clar, trebuie să-mi reiau poziția mea, aia ușor
ironică, ușor flegmatică. Nu-i al meu filmul cu vulnerabilitatea. Văd că tace.
Dar nu pentru mult timp.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Da,
ai dreptate!” De obicei mă simt bine când mi se dă dreptate, dar acum chiar m-a
luat o căldură prin tot corpul.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Știi,
pe cât de nașpa a fost drumul la dus, pe atâta de plăcut e la întors. Nu m-am
așteptat.” Se uită la mine, îi dă cu surâsul ăla al ei. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Mulțumesc!”
Mda, mi-ar fi plăcut să zică și ea reciproca, dar n-o face. Asta e. „Închidem,
dacă ți-e frig. Să zici!”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Nu
nu, încă nu. Mai putem sta un pic.” Fumăm iar. Habar n-am când le-am aprins, a
câta e. Am pierdut șirul.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Știi,
unde stăteam în Timișoara, vizavi de blocul nostru era un spital de nebuni. Și
era foarte ciudat când mai vedeai pe câte unul ieșind, așa din greșeală, pe
poartă. Nu era zi să nu iasă unul, doi. Cred că exista un paznic, dar nu știu
ce făcea.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Păi
de ce era ciudat? Erau agresivi? Că altfel, vezi nebuni și-n gară, și pe
stradă, -s o grămadă de ciudați care vorbesc singuri.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Da,
dar ei, când îi vedeai așa-n pijamale, dezorientați, chiar ți se făcea milă...
Și nu-i căuta nimeni, săracii, nu prea erau însoțitori sau vizitatori, că
geamul nostru dădea fix către spital, către curte, se vedea tot. A, chiar! Să
vezi: numărul nostru de fix era diferit doar cu o cifră de numărul casei de
nebuni. Și na, ne mai suna lumea, din greșeală. O dată am răspuns eu. Era pe la
1 noaptea, nu știu câți ani aveam, eram mai mică.” Sesizez ce simplu a fixat ea
timpul mic, al zilei, și timpul mare, al vârstei. Frumos. „Și sună o tanti”,
continuă, „și se plânge că e soțul bolnav, că nu-l mai poate controla, că nu
mai poate locui cu el, că a luat-o razna. Și stă săraca și-mi explică la
telefon tot felul ce face soțul ei, că face pipi prin casă, că iese afară în
fundul gol, înjură vecinii, și tot așa. Și m-a-ntrebat ce să facă. Adică, știi,
dacă să-l aducă la nebuni sau nu.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Și
ce i-ai zis?”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Împușcați-l,
doamnă! Și-am închis.” Râdem sănătos amândoi. Pentru replici din ăstea, spuse
la momentul potrivit, mi-aș da uneori un deget. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Ce
să zic, te-ai mai cizelat. Acuma ești cu sclavii, cu drepturile... Înainte se pare
că rezolvai mai ușor problemele.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Te
mai înmoi, așa e”, și mai râdem puțin, ca un ecou la râsul dinainte. Apoi, ca
și când ținea de mult o idee, schimbă subiectul: „Uite de asta”, și-arată cu
privirea în față, ridicând bărbia, „nu-mi place mie la Timișoara. Nu e munte
deloc.” Tocmai treceam prin dreptul unor dealuri împădurite. Sau așa par, pe
semi-întuneric. „La Brașov e mai fain.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Eu
m-aș muta oricând din Brașov. M-am plictisit.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Serios?
Unde?”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Cluj,
Timișoara,... și-ar mai fi câteva”. Ea se gândește.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Eu
în Brno cred c-o să mă mut. E tot așa, ca Brașovul, cu un pic de munte, de
pădure, și e liniștit, deși ai ce să faci. Îmi place.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Ai
stat mai mult pe-acolo?”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Da,
la fratele meu. El locuiește acolo de vreo 7 ani. Și am stat două luni la el. E
frumos orașul, oamenii calmi, fără agitație, e și cumva artistic, adică există
tot felul de evenimente... Plus că pot și câștiga mai bine, făcând același
lucru ca în România...” Intrăm într-o zonă cu ploaie. „Nu vrei să-nchidem?” Ne
tragem, închidem geamul, ne dezbrăcăm de geci și aprindem lumina. Ne strâmbăm
și strângem din ochi amândoi. Sub lumina albă, compartimentul devine brusc mai
mare și modelele învechite desenate pe buretele banchetelor îi dau un aer de
abandonat. O văd cum se întinde pe locul ei și cum își acoperă picioarele cu
pătura în carouri. Am certitudinea că o face doar din pudoare, să nu o văd
într-o poziție inelegantă în timpul somnului. Duduie de căldură. Verific iar dacă
printre butoanele de deasupra ușii mai există vreo soluție. Nu există. Îi arăt tipei,
din cap, caloriferul. Un fel de <i>n-avem
ce-i face.</i><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Zici
că suflă cușetarul pe el”, o aud. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Da,
suflă pentru tot vagonul. El face tot aici, până și căldură.” Încerc să ajut să
crească acest început de glumă, dar nu prea mă pricep.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Era
mai bine dacă fuma un joint și <i>dup-aia</i>
sufla.” Da, se pare c-am avut dreptate. Legătura dintre „ce pula mea” și iarbă
se adeverește din nou. Văd telefonul aruncat pe banchetă, îl deschid din
reflex. Are 45%. E aproape cinci dimineața. O văd că se întinde pe locul ei. Mă
gândesc la cărțile din rucsac, la laptop, la planul meu anti-plictiseală. N-a
fost nevoie de el. Vârfurile adidașilor ei de vară ies de sub banchetă.
Mi-amintesc și de șosetuțele ei alea subțiri, la baza gleznei. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Ești
cam subțire-mbrăcată pentru vremea asta. Și mai și plouă.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Am
vorbit cu El înainte să plec și mi-a zis c-o să fie frumos. Mi-am luat doar
pantofii de alergat.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;"> „Păi oi fi vorbit pentru satuʼ ăla-n care treʼ
s-ajungi, nu pentru Brașov. Să vezi c-acolo e vară, ca să n-alergi prin noroi.”
Se uită la mine cu o figură luminoasă, dar obosită. Ochii i s-au făcut mai
mici. În curând o să luăm somn amândoi. „Îmi făcusem ditamai planul cum să fac
să nu mă plictisesc. Și nu mi-a folosit.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Da,
am văzut. Cu prizele...”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Na,
e mai ușor să stai cu ochii-n telefon sau în laptop, decât să porți o
conversație cu un străin. Cică se cheamă <i>hikikomori,
</i>în Japonia.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Ce-nseamnă?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Autiștii
ce se-nconjoară de tehnologie.” Tace. Pare că se gândește la chestia asta.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Dar
uite, poți să povestești și să iasă ceva foarte fain...”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Exact,
asta cred și eu!” Realizez că mă contrazic. Că ce spun acum contrazice
comportamentul dinainte. Revăd toată disperarea cu prizele, de parcă eram în
sevraj. „Adică, mă rog…” Se uită la mine ca și când n-ar fi nevoie de alte
cuvinte. A-nțeles. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Fain
și... neașteptat, cumva. Bine, contează și cine e persoana cu care..., adică nu
cine e în sensul de cum o cheamă.” Din nou constat că nu-mi amintesc cum o
cheamă pe tipă. „Aăă, să știi că eu am uitat cum te cheamă.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Iael.
Eu n-am uitat, tu ești Vlad.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Iael.
I. A. E. L.” Repet ca și cum aș încerca să rețin. Sau chiar o fac? „Tu-ți dai
seama...” Nu știu cum să formulez să nu pară patetic. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Ce?”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Îți
dai seama ce coincidență, cum...” Încerc să-i spun de potrivirea asta care, pe
măsură ce mă gândesc la ea, pare tot mai incredibilă. Cum am nimerit eu cu ea
pe locuri față-n față în vagonul 432, ca de acolo să cerem locuri la cușetă, nu
doar s-avem noroc să găsim, dar să nu mai fie nimeni în compartiment, ba chiar
tot vagonul de dormit să fie gol... cum ne-au și pus în același compartiment,
doar se putea să..., adică na, doi inși în același compartiment... cum am ajuns
să petrecem noaptea povestind... dacă ar fi un scenariu, ar fi cam străveziu.
Adică era destul să-mi fi cumpărat biletul cu 2 minute mai târziu, aș fi
nimerit alt loc și totul ar fi decurs altfel. Mă uit la ea, e pe trei sferturi
adormită dar așteaptă totuși să termin ideea.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Cum...”
și fac semne din mâini, noi doi, compartimentul, <i>potriveala.</i><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Da.”
Zâmbește larg, apoi își mută privirea, rămâne și privește-n gol. Mi-amintesc de
<i>ceva</i>-ul ăla, specific timișorenilor
și cum l-a folosit ea undeva pe la-nceputul serii. Ce bine sună, ce mult mi-a
plăcut când l-am auzit prima dată, cu mulți ani în urmă. Și spus de ea parcă și
mai bine a sunat. Ca și <i>ce pula mea</i>,
de altfel... Poate că-s prejudecăți, dar anumite cuvinte, în anumite contexte,
te fac imediat să crezi că oamenii care le folosesc sunt ok. Ce putere are
limbajul. De fapt imaginația. De fapt...<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Știi,
apropo de Billy Collins ăla, să-ți zic de ce e așa de mișto, ce exerciții face
pe limbajul cotidian.” Mă uit să văd dacă mă urmărește. A adormit. Pe spate,
învelită cu pătura în carouri. Mâinile relaxate, peste pătură. Degetele sunt
lungi, unghiile tăiate mai scurt decât ceea ce ar putea fi o manichiură; fără
ojă, fără lac, fără nimic. A adormit cu fața în sus. Părul blond spălăcit, nu
prea lung, iese tot pe partea dinspre mine. În lumina asta înșelătoare din
compartiment, pare bronzată. Sau chiar e bronzată? Îi ascult respirația
regulată. Iau somn.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<b><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">IV<o:p></o:p></span></b></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">Mă
trezesc speriat. Afară e lumină. Trenul stă pe loc.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Unde
suntem?!”, aproape că strig. Sar direct la geam, văd niște clădiri, niște șine,
dar nici un alt reper care să m-ajute. Ea, trezită de mine, sare la ușă, peste
care sunt trase perdelele. Le dă la o parte, deschide, privește pe un geam de
pe culoar.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Sfântu-Gheorghe!”
zice. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„A,
ok, mi-era să nu fi trecut.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Cât
mai avem?” Mă uit la ceasul de pe telefon.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Cam
un sfert de oră.” Ne-așezăm la loc pe banchete. Scotocesc în rucsac după
periuță și pastă, merg la toaletă și mă spăl pe dinți fără apă. Mă uit în
oglindă. Nu-ncerc să iau nicio expresie, totuși îmi iese o strâmbătură. Înapoi
în compartiment, tipa îmi întinde o cutie cu pastile. Gumă de mestecat. Iau
două.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Mulțumesc!”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Cu
plăcere!” <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">Ne
uităm pe geam, fiecare pe altul, ca-ntr-un fel de echilibru care ține tot
trenul. Nu zice nici unul nimic. Încerc să găsesc ceva interesant de văzut pe
fereastră, cu toată toamna mohorâtă de afară. Se-aude doar țăcănitul tot mai
rapid de dedesubt, ne-am pus în mișcare. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">Scot
telefonul de la încărcat și-i dau acumulatorul și cablul.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Mulțumesc!”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Cu
plăcere!” <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">Facem
restul drumului până la Brașov în tăcere. Nici unul nu se-apucă să-și facă
bagajul, nu se-ncalță, nu se-mbracă. Stăm așa, fiecare cu ochii pe geamul lui.
Intră cușetarul cu biletele noastre, și cu facturile capsate de ele. Le luăm
mecanic, ea-l pune-n geantă, eu în buzunar după care ne-ntoarcem, fiecare,
către geam. Ajungem în Brașov, ne pregătim – bagaje, haine – coborâm din tren.
Aglomerația, peronul, gangul.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Sper
că-ți place Gara din Brașov”, îi zic. Gara e oribilă.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Foarte
frumoasă,” menținea ea ironia. Ieșim în stația de autobuze. Plouă mărunt. Ezit.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Te
grăbești?” o-ntreb până la urmă.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Nu
neapărat.”<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Bem
o cafea?” <o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNoSpacing" style="line-height: 150%; text-indent: 0.5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 150%;">„Hai!”
Apare un tip, haine negre, bocanci, păr lung, negru. Arhetipul de <i>roaker</i>. Înțeleg că el urmează s-o ducă
cu mașina în satul în care se petrece meditația. Facem cunoștință și-n secunda
doi uit cum îl cheamă. Probabil că și el, cum mă cheamă pe mine. Singura
cafenea din apropiere e crâșma tradițională de gară, jegoasă și plină de bețivi.
Intrăm, ne-așezăm pe scaune de plastic. 3 cafele. O cafea costă 2 lei și
jumătate. După trei-patru propoziții de control scoase de fiecare, tipul începe
să povestească. Mă prefac interesat, îl întreb detalii ca să-l stimulez și mai
mult. Își dă drumul, povestește așa de înfocat că abia-i pasă dacă-l mai
ascultă cineva. Experiențe din Italia, faze cu trupa lui, el e chitarist sau
ceva pe-acolo. Pe fondul discuției roakerului, mă uit la tipă din când în când.
Văd că și ea la mine. În lumina asta a dimineții, e foarte frumoasă. Are o
privire resemnată, de parcă tocmai a pierdut ceva. Probabil că și eu am la fel.
<o:p></o:p></span></div>
</div>
minehttp://www.blogger.com/profile/02891426448495836372noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-2560747148842179444.post-14954717413142868342017-10-22T22:16:00.000-07:002017-10-23T00:19:07.838-07:00Octavian Perpelea - Noaptea Sfântului Alcoolomeu (antologie de haikuuri)<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
Volum super fain scos de amicul Perpelea. Total inedit, diferit, are un tonus ca al unui doctor pus pe caterincă într-un spital de oncologie. Printre ălea puține care te fac, după ce le citești, să te simți mai ușor, fără a miza pe efectul mizeriei, nenorocirilor și vulnerabilității autobiografice. Perpelea bagă la înaintare fantoșe caricaturizate din vârful pixului, fix cât trebuie ca să fie credibile, ca să fie posibile-n ingenuul lor ridicol. Un fel de moaște a lui Sancho Panza. Ele sunt disclaimerul, tot ele, pe invers, asumarea prin convenție a unui raport clar cu lumea, văzută ca vrajă și ca vrăjeală. Cu miștoul treci marea, zice Perpelea prin personajele sale hâtre - boschetari culți, bețivi ipohondri și bătrâni beșinoși - alcătuind prin ele nu o dramă latino, nu o (câh!) decadență romantică ci un mod destul de comun, ba chiar de neocolit, de-a fi. Textele concentrate, <i>haikuurile</i>, snoavele sunt un fel de maiouri cumpărate de Perpelea de prin Tianjin, Osaka, Seattle, Teheran, Glasgow, Oravița, Santiago - pe care ți le vinde mai departe, la preț mic. S-ar putea să-ți vină.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjcseB4VylqM0LEXP5ZFyOlbsAn5WQOGjBGZFrqwG_EhQ-sdSLLbj9DTX_m5JqhbV7TPRqpxeaYR6LcVDHXYW-mbkB5KZr3yH5snId9CZLdfP-tmE7pVLY8vqbPGwd3uXH0bpUSyxeQxwo/s1600/perpelea.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="493" data-original-width="960" height="205" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjcseB4VylqM0LEXP5ZFyOlbsAn5WQOGjBGZFrqwG_EhQ-sdSLLbj9DTX_m5JqhbV7TPRqpxeaYR6LcVDHXYW-mbkB5KZr3yH5snId9CZLdfP-tmE7pVLY8vqbPGwd3uXH0bpUSyxeQxwo/s400/perpelea.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">
<br /></div>
<br />
Extras (ales la întâmplare, chiar nu contează):<br />
<br />
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;">
<b style="font-style: italic;"><span lang="RO" style="font-size: 14.0pt; line-height: 150%; mso-ansi-language: RO;">Carlos Estrada Matuzalem </span></b><span lang="RO"><i>(texte din volumul </i>Aproape viu<i>)<o:p></o:p></i></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="background: white; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-weight: bold;">Se
naște la Medelin (Columbia) acum aproape un secol, în anul 1924. În tinerețe
face parte din temuta banda Şobolanii
verzi. Cu timpul, Matuzalem începe să se simtă din ce în ce mai rău. Este
consultat de un medic, iar în urma analizelor reiese că suferă de o afecțiune
foarte rară printre membrii grupărilor din cartel. Verdictul este necruțător:
conștiinţă cu reflux gastroesofagian. Este nevoit să pună ghetele în cui din
cauza nenumăratelor crize de remușcare însoțite de puseuri de eructații. Ca un
prim pas spre vindecare, Matuzalem se apropie de creștinism, dar se pare că
între el și Iisus a existat un soi de nepotrivire de caracter. Își îndreaptă
apoi speranțele spre poezie, iar aceasta îl acceptă fără să manifeste însă vreo
bucurie specială. Publică 27 de volume, câteva dintre ele nefiind complet lipsite
de calități: Toxiinfecția lui Quetzalcoatl</span><span lang="RO" style="background: white; mso-ansi-language: RO;">, </span><span lang="RO">Pe
Armaghedonul liniștit, <span style="background: white;">Montezuma se hotărăște să
moară</span></span><span lang="RO" style="background: white; mso-ansi-language: RO;">, Ulise - ultimul viking, precum și volumul de haikuuri Aproape viu. <o:p></o:p></span></i></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;">
<span lang="RO"><i>***<o:p></o:p></i></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;">
<span lang="RO"><i>ajuns la vârsta la care <o:p></o:p></i></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;">
<span lang="RO"><i>singurul gest rebel pe care mi-l mai permit e <o:p></o:p></i></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;">
<span lang="RO"><i>să ascund un muc sub scaun<o:p></o:p></i></span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;">
<i>***<o:p></o:p></i></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;">
<i>când o să mor<o:p></o:p></i></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;">
<i>scuipați-mi pe mormânt mereu m-a <o:p></o:p></i></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;">
<i>motivat disprețul celorlalți<o:p></o:p></i></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;">
<i>***<o:p></o:p></i></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;">
<i>muştele stau adormite <o:p></o:p></i></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;">
<i>pe capacul sicriului visează că<o:p></o:p></i></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;">
<i>pleacă și ele în Rai<o:p></o:p></i></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;">
<br /></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;">
<br /></div>
minehttp://www.blogger.com/profile/02891426448495836372noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2560747148842179444.post-91173020216747391752017-10-19T18:34:00.001-07:002017-10-19T18:35:50.247-07:00Despre scris<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt;"> Atunci
când, de-a lungul unor mari perioade de timp, nu mai scriu, fac asta pentru că
nu mai pot accepta ca scrisul să-mi vampirizeze creierul. Când scriu, am tot
mai mult senzația unei preocupări imbecile, inutile. Senzația că scrisul mă
face să pierd vremea, că totul este de nepătruns, de neînțeles. Și acutul
sentiment de inutilitate a ceea ce fac. Nu vreau ca scrisul să sugă din carnea
mea viața, să vadă în locul meu, să respire pentru mine. E o inepție să crezi
că ceva poate fi înțeles. Oricât am scris, n-am înțeles, de pildă, nimic în
plus despre corp. N-am făcut altceva decât să mă mint. Scrisul a reușit să mă
fragilizeze, să mă abrutizeze. Nu mai sunt în stare să iubesc, nu mai trăiesc
din plăcere, nu mai am puterea să trăiesc. Am devenit o brută livrescă, un
monstru de lecturi și simboluri culturale, un om care poate vorbi despre orice.
Nu mai sunt în stare să tac. Nu mi se mai permite să tac. Scrisul este de vină.
</span></i><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt;">(...) <o:p></o:p></span><i><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt;">Scriu
de frică, fără îndoială.</span></i><span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12pt;"> <i>Simt
că nu mai sunt liber. Singura mea libertate e aici. Iar a-mi privi mâna dreaptă
cum mi se zvârcolește sub ochi pentru a așterne aceste rânduri e o oroare.
Alfabetul nu mai are nimic sacru. Scrisul e un fel de vomă compusă din
substanțe imposibil de digerat și de aceea eliminate prin spasme. Nimic
sistematic în ce fac, doar dorința de a anula din când în când aceste rânduri
virgine, liniate verzui. Deschid caietul speriat de timpul care trece. Nu cred
că am ceva esențial de spus. Și asta e o suferință: să nu te poți abține să
faci din tine un spectacol inutil și de proastă factură. </i></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12pt;"><i><br /></i></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12pt;"><i> </i>Gheorghe Crăciun, <i>Fals jurnal...</i></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt;"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing" style="text-align: justify;">
<br /></div>
minehttp://www.blogger.com/profile/02891426448495836372noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2560747148842179444.post-28867926919764596922017-10-17T20:40:00.000-07:002017-10-17T20:40:01.493-07:00CărțiCartea <i>Îndurabile, </i>a lui Andrei Crăciun - absolut superbă.<br />
<br />
Cartea <i>Dar noi suntem oameni obișnuiți, </i>a Dianei Giacăr - foarte bună. Poetă bună tratând o temă (teme) răsuflată (e). Câștigă poeta. Ceea ce o face bună. Sau era invers?<br />
<br />
Cartea <i>Rădăcina de bucsau, </i>a lui Ovidiu Nimigean - îngrozitoare, cu toată scriitura fără greșeală a lui O.N.<br />
<br />
Cartea <i>Ultraviolență, </i>a lui Bogdan Coșa - slabă.<br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
Cartea <i>Compunere cu paralele inegale, </i>a lui Gheorghe Crăciun - ilizibilă. Cu cât îmi dau seama că autorul e mai bun - și, doamne, e bun! - cu atât mă-ncurc în hățișurile cărții, și cedez. Cartea <i>Pupa russa, </i>a aceluiași - îi dau șansă 105 pagini. Sigur, voi găsi variante mai rapide (sau măcar mai plăcute) de a învăța ce-aș putea învăța de la G.C. Sau nu.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cartea <i>Balamuc sau pionierii spațiului, </i>a lui Caius Dobrescu - mă opresc la jumătate. </div>
minehttp://www.blogger.com/profile/02891426448495836372noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2560747148842179444.post-33771345385727702672017-09-23T07:05:00.000-07:002017-09-23T07:05:01.148-07:00`TAXI BLUES` Mam trnt<br />
It în taxi, la<br />
2 noaptea, șam<br />
rămas paf că nare<br />
perdele. Zău!<br />
Adică trăiam senzația<br />
Intensă, ff stranie,<br />
Că 1 taxi așa marear<br />
Trebuyissă<br />
Aibă.<br />
<br />
<br />
Din cauza asta mă<br />
Simțeam nea<br />
Jutorátvul<br />
Nerabil.<br />
<br />
Din radio țș<br />
neau mereume<br />
Saje d la<br />
<i>Dispecerat.</i><br />
Cum ar fi dacă eu aș<br />
Conducen<br />
Puterea nopții<br />
1 kestie dästa, fără să am<br />
habar d străzi, d oraș șamd? Doar<br />
cu Tine, acolo, la Dispecerat,<br />
cu Tine, singuru meu<br />
sprijin, spunîndune<br />
bancuri, făcnd<br />
mișto unu d altu. Da da<br />
kiar daccăn sinea mea aș<br />
simți că totui p<br />
mukie, că aI putea<br />
oricnd să T superi, că mai putea<br />
oricnd dirijantrun<br />
perete, k pö<br />
muxă.<br />
<br />
Caius Dobrescu (<i>Deadevă</i>)<br />
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><o:p></o:p></span></div>
minehttp://www.blogger.com/profile/02891426448495836372noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2560747148842179444.post-26154200276623050102017-05-18T11:37:00.000-07:002017-05-18T11:37:32.255-07:00Omar și diavolii, Dan Ciupureanu<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;">De-abia am terminat
romanul și nu pot ocoli tendința de a spune cu ce cărți se aseamănă, deși, dacă
te gândești, asta nu spune mai multe despre carte ci despre lecturile fiecăruia
sau cărțile pe care oamenii le consideră <i>cult
</i>pe o tematică: căci Vancu îl compară cu <i>Orașul
și câinii</i> a lui Llosa, Nimigean îl aseamănă cu vestitul roman al lui Salinger
sau cu <i>Requiem pentru un vis</i> iar mie
mi s-a părut o combinație de <i>Jeg,
Portocala mecanică </i>și <i>Bandiții. </i>Romanul
îmi pare greu de clasificat: e roman, deci proză, dar are și părți intens
lirice, așa cum pot să văd fragmente foarte bine și pe o scenă, jucate.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;">Cartea mi se pare
construită cumva dual:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;">Pe de o parte,
este povestită copilăria-adolescența lui Ian (pseudonimul Omar va apărea mai
târziu și va reprezenta începutul sfârșitului), cu vagi accente autobiografice
(adică sper să fie vagi, la cât de nebun și violent e naratorul). Un copil
crește printre golani și preia, ba chiar „perfecționează” comportamentul /
limbajul de stradă. Stilul narațiunii din această parte e rupt, sau abrupt, nu
se pierde timpul cu explicații. Uneori e sacadat, ca-n <i>morse, </i>uneori se povestește în salturi, dar tot timpul simplu –
termini propozițiile și vezi <i>după</i> că
acolo era și dialog, așa se derulează, pe rapid, filmul. E un mod simplificat,
absurd și ține exact de cum ar trebui să-l percepem noi pe protagonist.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;">Pe de altă parte,
narațiunea e întreruptă de interstiții în care sunt așezate, contemplativ și
derutant, fotografii ale ipostazelor naratorului, parcă o instanță mai detașată
și mai lucidă vine să ne arate și partea dinăuntru – dacă în roman se povestesc
întâmplări și vezi comportamentul personajului, în aceste rupturi mega-lirice vezi
ce e-n mintea lui, sau cum se joacă diavolii cu mintea lui Ian.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;">Cu toată violența
și cu tot grotescul, te atașezi de personaj. Apropo de ce spune Radu Aldulescu
în postfață: Ian-Omar e un reprezentant al unei generații dezaxate, dezrădăcinate,
un punkist ce se bucură de toată libertatea pe care n-au avut-o părinții în
comunism. Nu numai copilul dar nici părinții (adică tatăl, că mama e la nebuni) nu
mai sunt atenți la educația tradițională, bombardați fiind în anii ’90 cu tot
felul de modele și de opțiuni cu care n-au știut ce să facă. Deci copiii cresc
sălbatic în lumea nouă. Lumea nouă așteaptă să fie umplută și, fiindcă nimic nu
e interzis, totul e permis – dar chiar și acești termeni, <i>interzis, permis</i>, pur și simplu nu există, fiindcă nu există valori
ci doar o lege a junglei și, pe lângă asta, o schizofrenie care substituie și
subminează orice posibilitate de redresare. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;">Dar te atașezi de
personaj pentru că-l vezi încercând să scape, greu și împotriva mediului /
condițiilor, să se rezolve, să intre într-o normalitate; să se adapteze la
niște reguli sociale poate la fel de absurde (=inumane, egoiste) dar care,
cumva, păstrează un echilibru. Omar lasă în urmă, geografic, grotescul
asemănător cu cel din Satantango al lui <span style="background: white;">Krasznahorkai</span><b>, </b>dar psihic îl duce cu el în (Italia,
Spania, Franța), de unde și eșecul în ceea ce privește adaptarea. </span>Faptul
că eșuează până la urmă (atât social cât și psihic), nu e numai trist ci dă și
o măsură exactă a ceea ce politicienii numesc atunci când apasă butoanele să
trimită bombe peste tot în lume conform unor simple hărți – și anume <i>colaterall damage. </i><o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
Un pic prea schematizat, dar totuși, un roman care scârbește, îngrozește, întristează.</div>
minehttp://www.blogger.com/profile/02891426448495836372noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2560747148842179444.post-52139344263850759832017-05-16T13:54:00.000-07:002017-05-16T13:54:41.833-07:00Mircea Cărtărescu - Peisaj după isterie<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<b><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;">Carnea din shaorma<o:p></o:p></span></b></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;">Întrebare:
de ce-aș încerca, așa cum propune recent lansata colecție de articole <i>Peisaj după isterie </i>(Humanitas, 2017),
să-l găsesc pe Cărtărescu și-n altă parte decât în literatură? Răspuns: să
zicem că, așa cum ai datoria, ca scriitor, să nu fii robul unei singure formule
și să nu te retragi nici în turnul tău beletristic, am și eu, cititorul,
obligația să-l iau pe autor integral, literar dar și publicistic. Și asta mai
ales dacă sistemul de promovare duduie în spate. OK, doar că se insinuează o relație love&hate cu acest sistem: pe de o
parte, îți dorești ca mașinăria să funcționeze și-n cazul altora așa cum
funcționează la Mircea Cărtărescu, și nu doar în beneficiul scriitorilor ci și
pentru educarea publicului: învață-l pe om și construiește-i și nevoia de
lectură, nu te uita doar la Z-ul contabil în timp ce deplângi cu celălalt ochi
puținătatea cititorilor din Ro. Pe de altă parte, poți crede că orice scrie
Mircea Cărtărescu, pe bucăți de hârtie sau pe interminabilele lui caiete, pe
șervețele sau pe laptop, de la simple notații la fraze infinite și infinit de
încârligate, de la idei fulgerătoare la liste de cumpărături sau la rețete de
găluște cu prune, poți deci crede că totul e luat cu voluptate de editorul ce,
precum stă pescarul pe mal, stă la ușa scriitorului și imediat ce prinde un text (fie că-i o ditamai știuca, fie doar o
fâță), se și grăbește să-l pună între coperti. Merită amintit, oricum, că o
altă colecție de articole ale aceluiași M.C. s-a constituit într-o carte și a
devenit bestseller în 2004. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;">Despre
articolele cărtăresciene pe teme politice (prima parte a cărții) s-a spus că sunt
simpliste, naive, idealiste. Sunt, dar Cărtărescu nu e istoric-politolog, cum e,
printre altele, un Sorin Alexandrescu. Și, apropo de bunele și relele oricărui
scriitor, nu găsesc în naivitate un principal cusur al textelor. Nu văd un
cusur nici în susținerea grăbită, emoțională a unei partide politice sau a unei
variante prezidențiale eroice, nici în condamnarea tarelor comunistoido-valahe.
Sunt, până la urmă, prea specifice nouă
aceste reflexe, sechele, realități, toți am trecut pe-acolo. Mai degrabă văd un
deranj la aceste articole politice în renunțarea la stilul consacrat, aglomerat-decorativ-strălucitor
și neînlocuirea lui cu nimic. Fără numele de pe copertă, pare că această primă
parte (care dă și titlul cărții) e scrisă de Tudor Chirilă. Aceeași primă parte
mai are o problemă, poate și mai mare, care îi aparține, cred eu, editorului. O
problemă împărțită-n două: 1) nu e precizat locul publicării: chiar toate au
fost în Evenimentul Zilei? Are legătură conținutul articolului cu orientarea
ziarului? Întreabă cineva care urmărește romanele cărtăresciene, nu
publicistica săptămânală. Ori dacă strângi respectivele articole și le livrezi
într-o carte de sine stătătoare, ar fi util să așezi lucrurile corect, complet
în context. Și tot de context ține și cealaltă fațetă a problemei: nu e
precizat anul publicării, o chestiune extrem de derutantă, fiind vorba de
intervalul 2007-2017 în care, Doamne, câte nu s-au întâmplat! Căci, oricât de
generală ar fi acoperirea multora dintre texte, când e vorba de atitudini
exprimate în și față de un context politic dinamic și aiuritor precum cel
românesc, chiar am nevoie să pot pune acele atitudini în conjuncturile reale. De
fapt, lipsa anului publicării duce la tendința de a așeza articolele într-o
logică <i>crono</i>logică, nereală din
moment ce se-ncepe c-un articol din 2017, logică din care nu mai înțelegi nimic
– pe cine, de ce, <i>când </i>critică –
rămânându-ți doar să te bucuri de stil care, după cum spuneam, nu există. Iau,
spre comparație, <i>Cronicile unei societăți
lichide </i>de Umberto Eco, unde am frumos o introducere cu explicații utile,
ani, șamd.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;">Partea
a II-a și a IV-a a cărții, adică <i>Un popor
de Ciorani</i> și, respectiv, <i>Zeul
sufocării, </i>reprezintă, asemenea primei părți dar fără accentele politice, o
serie de <i>pensées</i> despre evenimente
cotidiene, despre Europa, scurte meditații <i><span style="background: white;">horum-harum </span></i><span style="background: white;">în variante
ușoare, pliate poate pe tematica, interesul și nevoile de lectură ale
publicului respectivului(-elor) ziar(-e).<o:p></o:p></span></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; line-height: 107%;">Mircea Cărtărescu în
varianta lui cunoscută e închegată însă în partea a III-a, <i>Scrisori către Luisa, </i>și în ultima, a V-a, <i>Lapis Lazuli.</i> Cărtărescu ne permite în ambele să ne scufundăm în
sfârșit în inextricabilele lui canale neuronal-vizionare, să plutim de-a lungul
unor fraze câteodată mai lungi de o pagină, peste costisitoarele dar
cunoscutele arabescuri textuale și să acoperim, cam cum face iedera cu fațada
unei case, terenul realo-imaginar pe care scriitorul îl derulează. O călătorie
în Toscana devine un miraj al unui oraș din cele suprarealiste ale lui Calvino
(scrisoarea a <i>IV</i>-a către Luisa),
coborârea în ruinele Bucureștiului înseamnă intrarea în aceeași, adâncă <i>rabbit hole,</i> (<i>Ruine</i>), improvizațiile și inventivitatea mamei în bucătărie bat
lejer orice <i>kitchen show </i>și orice <i>chef </i>(<i>Mere fierte, scoici prăjite</i>)<i>.</i>
<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO" style="background: white; font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; line-height: 107%;">În fine, până la urmă
îi dau dreptate (și apă la moară) tot vicleanului de editor: între a citi și a
nu citi tot ce scrie Mircea Cărtărescu, răspunsul este a citi. Că și la
shaorma, uneori până să ajungi la carne, trebuie să mănânci o grămadă de pită.</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;"><o:p></o:p></span></div>
minehttp://www.blogger.com/profile/02891426448495836372noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2560747148842179444.post-3208750505947177332017-05-13T07:50:00.001-07:002017-05-13T07:50:35.944-07:00Ciprian Popescu - Mile End<div style="text-align: justify;">
O carte încurcată, scrisă de <i>două (sau mai multe)</i> persoane ce jonglează frumos cu ton, cu rădăcini (sau cu viitoarea lipsă a lor), cu o panoramă mult mai întinsă decât bucata de bloc pe care-o văd acuma pe geam. Un text:</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Ziua 29</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cu mașina de împrumut pe 15 Nord, apoi pe Curé Labelle. Trafic. Ajungi cu greu la Joytropolis. Ai un GPS vechi, cu hărți neactualizate, detești tehnologia asta cu trei sateliți, astăzi nu te mai poți pierde nici măcar prin mirobolantul Laval. Fredonați în cor un hit, urăști tot mai tare locul spre care te îndrepți. E un spațiu conceput din dragoste pentru copii și profit. Puține lucruri sînt mai detestabile decît marketing-ul care li se adresează celor mici. Poate doar turismul de masă. Ei, desigur, abia așteaptă să intre în magazia gigantică unde se întîmplă Distracția. Sînt între prieteni, își apără deja cercul social, vor să-i vadă în fiecare weekend, să primească și să ofere cadouri de la Dollarama, Toys R Us. Joytropolis e o cușcă cu gratii la intrare, o bombă unde se țin petreceri, zile de naștere. Iarna ce să faceți, să fierbeți în case? Unii părinți sînt extenuați ,îi abandonează pe schelele din plastic, așteptînd în parcare, pe facebook, să se termine circul, alții, părinți-angajați, se împușcă cu mingi de burete care țîșnesc dintr-o pușcă telescopică - pac pac, țintesc, trag, nu nimeresc, <i>c'est le fun, </i>toți invitații sînt în șosete pe mochetă, vor să coboare, detești expresia, să cobori și tu la mintea lor. Da, sînt în aceeași clasp fetele iar noi venim din România. Ai obosit să faci glumele cu vampirii și Transilvania, prenumele nu e rusesc, e... în fine, e de unde e. Oricum nu interesează nici pe dracu'. Nimeni, dar nimeni aici nu întreabă dacă cei mici învață bine, ia zi, băi, o poezie, cum auzeai la generația părinților tăi, ci doar dacă vor merge în sistemul public sau privat în <i>secondaire.</i> n sistemul privat nu sînt greve, costă între trei mii și zece mii pe an, școlile sînt o medalie pentru părinții cu cariere solide, cei cu vieți bine planificate, realizații, antrenații, performerii. Copiii joacă hochei, tenis, schiază, fac artă. În spațiile astea se dezvoltă <i>network</i>-ul și-i cresc șansele să devină lider de tînăr. Acum copilăresc pe tablete și asta sapă-n toată lumea, dar și ei, ca și adulții, au nevoie de meschine adicții care nu ucid. Unii părinți își urmăresc progeniturile pe tobogane, alții îi lasă la jocuri mecanice, la curse, înfulecă <i>burgeri</i> și <i>poutine</i> cu un sos brun foarte sărat, beau cole, fante, apă îmbuteliată. Sînt copii-vegan, plictisiți, care rumeagă doar broccoli, e de înțeles, mîncarea e abominabilă. Cafeaua e servită-n pahare de plastic, e amară și neechitabilă. Îți dă un <i>buzz</i> suficient de puternic cît să-ți dezvolți pe mai departe mizantropia. Dacă se dărîmă o schelă din depozitul ăsta plin cu copii și cu adulți obedienți și nu se deschide ușa de la intrare? În provincia asta s-au prăbușit poduri peste autobuze școlare, pe Plateau zidurile caselor au căzut în capul livreurilor de pizza, sînt gropi peste tot, acasă te ferești să fumezi un joint pe balcon, oricum nu-ți mai place deloc iarba, e o prostie să crezi că asta e cauza unei generații, odată decriminalizată, legalizată, ce vă mai rămîne? Dacă se prăbușește întreb, cum ce?, cușca asta în care nu avem aer, dar în care copiii noștri, deocamdată, mișună încontinuu pe schele. Ți se răspunde că exagerezi cu pesimismul, că ție nu-ți place nici măcar cafeaua de la Tim Hortons, că te piși pe curcubeiele altora, că nu sînteți, băi, băiete, într-o utopie, copiii mai pot crește la țară, bunicii sînt urbani, nu mai vor beznă, noroi, dulăi, orătănii și veceuri în curte. O minge din burete roz se rostogolește spre tine. O iei de jos și lovești cît poți de tare în prima ceafă din fața ta. Aștepți o reacție. Nu se întîmplă nimic.</div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="DE"><o:p></o:p></span></div>
minehttp://www.blogger.com/profile/02891426448495836372noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2560747148842179444.post-1115196257737054012017-05-13T02:44:00.000-07:002017-05-13T02:51:43.857-07:00cum să scrii cronică like a bossExtrag dintr-o <a href="http://www.revistatimpul.ro/view-article/3707" target="_blank">cronică</a> de Dan Coman din Timpul:<br />
<br />
<i><span style="background-color: #f7f7f7; font-family: "open sans" , sans-serif; font-size: 13px; text-align: justify;">Faima lui C. Ivănescu ajunsese (nu-mi pot explica în ce mod, pentru că de citit, nu-l citisem) atât de mare printre noi, încât, atunci când am găsit </span><span style="background-color: #f7f7f7; font-family: "open sans" , sans-serif; font-size: 13px; text-align: justify;">Rod</span><span style="background-color: #f7f7f7; font-family: "open sans" , sans-serif; font-size: 13px; text-align: justify;"> în biblioteca satului unde trăiam, nu am ezitat să-mi manifest zgomotos entuziasmul (ceea ce a încântat-o pe bibliotecara mică și negricioasă J)</span></i><br />
<span style="background-color: #f7f7f7; font-family: "open sans" , sans-serif; font-size: 13px; text-align: justify;"><i><br /></i></span>
<span style="background-color: #f7f7f7; font-family: "open sans" , sans-serif; font-size: 13px; text-align: justify;"><i>...........................................................................................................</i></span><br />
<span style="background-color: #f7f7f7; font-family: "open sans" , sans-serif; font-size: 13px; text-align: justify;"><i><br /></i></span>
<span style="background-color: #f7f7f7; font-family: "open sans" , sans-serif; font-size: 13px; text-align: justify;"><i>Apoi, am descoperit prin sat o domnișoară care mă plăcea, dar care nu admira în mod explicit poezia, așa că am lăsat-o baltă cu scrisul.</i></span><br />
<span style="background-color: #f7f7f7; font-family: "open sans" , sans-serif; font-size: 13px; text-align: justify;"><i><br /></i></span>
<span style="background-color: #f7f7f7; font-family: "open sans" , sans-serif; font-size: 13px; text-align: justify;"><i>..........................................................................................................</i></span><br />
<span style="background-color: #f7f7f7; font-family: "open sans" , sans-serif; font-size: 13px; text-align: justify;"><i><br /></i></span>
<span style="background-color: #f7f7f7; font-family: "open sans" , sans-serif; font-size: 13px; text-align: justify;"><i>Norocul meu a fost că, după câțiva ani, vizitând o altă domnișoară, de data asta la Bistrița, am zărit un afiș care anunța un spectacol-recital al lui Cezar Ivănescu împreună cu niște muzicieni.</i></span><br />
<span style="background-color: #f7f7f7; font-family: "open sans" , sans-serif; font-size: 13px; text-align: justify;"><br /></span>
Două concluzii:<br />
1) nu știu exact ce am aflat despre C. Ivănescu, dar știu sigur ce am aflat despre Dan Coman. :)<br />
2) bibliotecara aia... n-o văd cu ochi buni; nu cred c-a scăpat nici ea, cu toate că mică și negricioasă.<br />
<div>
<br /></div>
minehttp://www.blogger.com/profile/02891426448495836372noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2560747148842179444.post-74713271420970345912017-05-09T03:38:00.000-07:002017-05-09T03:38:09.910-07:00din ARTA RAZBOIVLVUI *<br />
* *<br />
<br />
a fost o zi frumoasă<br />
<br />
lumina se-ascunde încet<br />
<br />
mame cu copii<br />
<br />
se-ndreaptă spre casă<br />
<br />
ai putea spune o zi împlinită<br />
<br />
(care e rostul unei zile?)<br />
<br />
rîndunelele la fel ca acum<br />
<br />
mulți ani<br />
<br />
deja încep să plece<br />
<br />
a fost o zi fruomoasă<br />
<br />
ca un avertisment<br />
<br />
viața o durere care trece<br />
<br />
(ROMVLVS BVCVR, <i>ARTA RAZBOIVLVI, </i>2015)minehttp://www.blogger.com/profile/02891426448495836372noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2560747148842179444.post-41936936327417130432017-05-01T13:31:00.000-07:002017-05-01T13:31:34.332-07:00vlad drăgoi - sergio leone - final de poem O să pun și-o cronică despre cartea asta aici-șa. Să v-o luați că e frumoasă. E ca un copil pe care-l crești cu grijă și el îți fute brusc cu piatra-n cap pe la 5 ani, dar tu îl vei ierta, doar știi c-a făcut-o de speriat ce este, de nevoia de dragoste ce-o are de la voi.<br />
<br />
„...<i>țigane, stai, vreau să simți că mă uit insistent la </i><br />
<i>tine și eventual să te și oprești și să vii să-mi ceri scuze, dar cum</i><br />
<i>sigur nu o să faci asta, eu sunt acum îndreptățit să te consider</i><br />
<i>un gunoi, cum e toată specia ta, și nu mă miră că ai slujba pe</i><br />
<i>care o ai, că ești țigan, și nici pe aia nu știi s-o faci cum trebuie,</i><br />
<i>că uite, mai aveai puțin și dădeai peste mine, dar lasă că data</i><br />
<i>viitoare</i> etc etc, deci asta nu mi-a plăcut, siguranța omului<br />
alb prin faptul că s-a oprit și că privește insistent o situație<br />
de nimic, o să atragă asupra lui atenția celorlalți albi din jur,<br />
și ei la rîndul lor or să treacă de partea lui ca să-l judece și să-l<br />
mustre pe țiganul cu mașinuța. și de aia am fost atunci de partea<br />
țiganului, și dacă atunci cînd eram mic și n-am putut să articulez<br />
nimic în gînd despre nenorocirea care o pățea țiganca tînără<br />
pe trotuarul umed, acum jur că instant mi s-a limpezit în minte<br />
poziția pe care trebuie s-o iau, și dacă aș fi avut mai mult curaj,<br />
cu siguranță că aș fi sărit în apărarea țiganului și i-aș fi zis țigane,<br />
nu băga în seamă ce zice ăsta, tu fii liniștit, vezi-ți de treabă<br />
și fă raliu în continuare, fă țigane raliu pe coridoarele din<br />
mall, că zilele ai văzut și tu cum sunt, mai mult rele decît bune,<br />
și bucuriile, cînd abia le vezi și poți să zici că au venit, fix atunci<br />
ele pleacă, așa că fă raliu cît de mult poți tu țigane, că viețile<br />
noastre nu-s altceva decît oase vechi pentru cîine, uitate în<br />
buzunar le geacă.”<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgOpGPxcJb4Bw9-pX1PW3csHc_lYLjf17vUeY3URfKZCbcWXnu0xebwT5tuPtqP8zNs5tXbXs8E_E0uOg1c5yen4_AClegpCbQj5UKXxkr3cUst4NiCHdAmEHQTNBF264RA_vVS_hL65G8/s1600/sergio-leone-produs_imagine.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgOpGPxcJb4Bw9-pX1PW3csHc_lYLjf17vUeY3URfKZCbcWXnu0xebwT5tuPtqP8zNs5tXbXs8E_E0uOg1c5yen4_AClegpCbQj5UKXxkr3cUst4NiCHdAmEHQTNBF264RA_vVS_hL65G8/s320/sergio-leone-produs_imagine.jpg" width="224" /></a></div>
<br />minehttp://www.blogger.com/profile/02891426448495836372noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2560747148842179444.post-13166514680650389432017-04-29T07:49:00.001-07:002017-04-29T07:49:57.166-07:00romulus moldovan - 3 poeme din `(rupt)`O carte faină, ieșită-n lume în 2017, la Charmides.<br />
<br />
<b>pers iii pl</b><br />
din capătul orașului te ia un autobuz care<br />
te lasă la porțile mănăstirii. de acolo<br />
te preia un frate care te duce până la stăreție.<br />
pe drum tropăim amândoi. fratele<br />
te trimite la stareț. intri pe portiță și bați la ușă.<br />
nimeni nu zice nimic. intri și vezi cum<br />
bărbosul, stareț sau nu,<br />
te poftește afară. te du la părintele! mă duc.<br />
intru în biserică. cer o lumânare. mi se întinde una<br />
neagră. mă zăpăcesc de tot. parcă n-ar fi fost de ajuns. auzi, neagră.<br />
ies afară amețit complet.<br />
lumina iernii la amiază, zăpadă, îmi vine să leșin.<br />
mă ia în primire un călugăr de doi metir treizeci:<br />
ce faci frate? cine ești?<br />
păi chiar asta e problema, cine sunt și ce fac.<br />
îmi preumblu palmele peste frescă: ăsta nu, ăsta nu.<br />
cine sunt<br />
ce fac<br />
asta e deja immanuel kant<br />
<br />
<br />
<b>te iubesc</b><br />
dar orice ai face, la televizor se vede cu pureci.<br />
e radiația cosmică de fond<br />
privește cu atenție purecii electronici<br />
și amintește-ți în pizda mă-tii<br />
(te rog să mă scuzi)<br />
<br />
<br />
<b>saraswati este iubita mea</b><br />
când o întâlniți să-i spuneți că-i sărut picioarele murdare<br />
și o aștept acasă să-i sparg sitarul<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh6UaejC8-hEHykRzgv0ymcUv5uei0p1beZfbNJJtMGEA-i2NcMiY9QfvrB7g3pIBOmA1WPai_JGVY6jJ_YDT2AduQwS0qAYSDL9zc7JQ1aKoFtyggoKJr0p5l-_AQwCysJGHXI1HslLOs/s1600/moldo.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh6UaejC8-hEHykRzgv0ymcUv5uei0p1beZfbNJJtMGEA-i2NcMiY9QfvrB7g3pIBOmA1WPai_JGVY6jJ_YDT2AduQwS0qAYSDL9zc7JQ1aKoFtyggoKJr0p5l-_AQwCysJGHXI1HslLOs/s320/moldo.jpg" width="240" /></a></div>
<br />minehttp://www.blogger.com/profile/02891426448495836372noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2560747148842179444.post-84255163518847752442017-04-11T20:58:00.003-07:002017-04-11T20:58:48.859-07:00Zero K, Don Delillo..................<br />
<div style="text-align: justify;">
`There were three men seated cross-legged on mats with nothing but sky behind them. They wore loose-fitting garments, unmatched, and sat with heads bowed, two of them, the other looking straight ahead. Each man held a container at his side, a squat bottle or can. Two of them had candles in simple holders within reach. After a moment they began, in sequence, left to right, seemingly unplanned, to take up the bottles and pour the liquid on chest, arms and legs. Then two of them, eyes closed, advanced to head and face, pouring slowly. The third man, in the middle, put the bottle to his mouth and drank. I watched his face contort, mouth opening reflexively to allow the fumes to escape. Kerosene or gasoline or lamp oil. He emptied the remaining contents on his head and set the bottle down. They all set the bottles down. The first two men held the lighted candles to their shirtfronts and trouser legs and the third man took a book of matches from his breast pocket and finally, after several failed attempts, managed to strike a flame.`</div>
.................minehttp://www.blogger.com/profile/02891426448495836372noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2560747148842179444.post-20435229747503182622017-04-10T20:31:00.000-07:002017-04-10T20:31:05.786-07:00Adamaru zice:, Adrian Pârvu Ar fi păcat, când dai de un volum bun, să nu-i faci minimum de reclamă cu mijloacele ălea slabe pe care le ai. <i>Adamaru zice:, </i>de Adrian Pârvu - omul inventează un spațiu caricatural, grotesc, pe care noi, după formale trimiteri, l-am putea recunoaște ca fiind în egală măsura Giurgiu sau Macondo; candid și hâtru, el descoperă / creează o lume delicioasă și crudă, în care nebunia și moartea poartă, în carnavalul sătesc, aceleași măști precum blenoragia și bârfa. Cumva, exprimă întregul prin parte, una foarte colorată, balcanică. Referințe imediate cinematografice: Pisica albă, pisica neagră, Gadjo Dilo, De ce trag clopotele, Mitică?<br />
Pe lângă, ai hârtie bună, groasă și niște desene de toată frumuseațea, numai bune de afișe de film.<br />
La Charmides, în 2016.<br />
<br />
<b><i><span style="font-size: large;">Fomista, nevasta lui Mafoame,</span></i></b><br />
a avut doi copii din singura ei căsătorie: o fată și-un băiat.<br />
Le-a dat aceleași nume, Ionica și Ionel, să poată face,<br />
cu tot familionul, o singură onomastică, pe 7 ianuarie,<br />
când e sărbătorit Înainte-Mergătorul lui Dumnezeu.<br />
Ionica s-a măritat cu un subofițer de la unitatea<br />
de pompieri, băiat bun, cu fruntea-ngustă<br />
și toată fața plină de acnee juvenilă, purulentă.<br />
Când a luat foc Moara Doamnei, a dat și ea fuga,<br />
cu alții gură-cască, să constate urgia și paguba.<br />
Pompierul Ionicăi a intrat primul, prin fum și flacără,<br />
cu târnăcopul deasupra capului. N-a mai ieșit.<br />
A dat buzna și ea, cică să-l salveze. N-a mai ieșit.<br />
Au ars amândoi pe degeaba: oricum, moara era o ruină,<br />
lumea sărăcise, nu mai măcina nimeni nimic.<br />
Ionel a găsit o fată de la țară, de prin Pietrele,<br />
a dus-o la cununie, la primar și la popă.<br />
Sâmbătă seara au făcut nuntă mare,<br />
cu lăutari tocmiți pe mâncare și băutură.<br />
Cam după miezul nopții, ginerele a dispărut. Plânsete,<br />
țipete, nedumerire, înjurături, amenințări.<br />
L-au găsit a doua zi în pod, atârnat de-o grindă,<br />
cu limba scoasă și pantalonii plini de scârnă.<br />
Secretă și vinovată, singura lui iubire<br />
rămăsese surioara Ionica.minehttp://www.blogger.com/profile/02891426448495836372noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2560747148842179444.post-14241111342106111042017-04-09T23:05:00.000-07:002017-04-09T23:16:00.727-07:00Temporary glitch, final breakdown<div class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: .5in;">
<div class="MsoNoSpacing">
<br /></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">Cel
mai simplu, <i>glitch</i> se poate traduce
ca o eroare temporară a unui sistem sau ansamblu de sisteme. Poate fi vorba de o
eroare a sistemului de operare (<i>bug</i>)
sau de alte disfuncționalități specifice lumii computerelor, la fel cum
termenul se poate referi la o defecțiune apărută într-o schemă bazată pe rigori
științifice, i.e. fizice, matematice, astrofizice, logice. Device-uri,
apps-uri, servere, programe sau, în alte domenii, rețele de energie ori motoare
electrice – toate pot înregistra <i>glitches</i>.
Trăsătura cea mai importantă a unei astfel de erori este aceea că intervine
într-un sistem care și-a dovedit anterior fiabilitatea, care a fost verificat
cu atenție, testat îndelung și, cu toate acestea, s-a dovedit imperfect. De
unde și surpriza și nerăbdarea cu care spui „mi-a dat eroare!”, atunci când
apare unde nici nu te-aștepți, adică aproape peste tot. Peste tot, dar nu și la
om. Ființa umană nu poate înregistra <i>glitches.</i>
Nu fiindc-ar fi susceptibilă de perfecțiune (fiindc-atunci ar fi moartă), ci
pentru că-i greu imaginabil ca imemorialul nostru strămoș să fi fost C-3PO, chemat
de către Inginerul Bărbos înainte de rollout la infinite re-calibrări ale
mecanismelor sale. Și-atunci de unde, totuși, stările ăstea, scurte și
inexplicabile, de ecran albastru, ale ființei? De unde sinuciderile pe care
psihologul, ca un ineficient troubleshooter, încearcă să le prevină? Oricum ai
vrea s-o prinzi, ființa umană-i alunecoasă, a scăpat și încă va mai scăpa
definițiilor pe care eseiștii multor domenii – de la cele ce se termină-n
„-logie” (disciplină, știință) la cele care au în coadă „-zofie” (înțelepciune,
doctrină) – încearcă să le-nnoade precum punctele unei plase. Fostul student la
filozofie Vlad Moldovan propune în <i>Glitch</i>,
dintre toate formulele, acea ființă trasă ca o mască peste umori și linii de
cod. Mai ales peste linii de cod.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">La
prima vedere, coperta îți arată o baterie pe un fundal pixelat aiurea. Mai
atent, observi un item ce poate fi, în același timp, o fereastră sau un
ansamblu arhitectural corporatist ce planează deasupra unui oraș adormit,
schematizat pe două planuri: unul de amplitudine, din care poți ghici niște
străzi după punctele de lumină, și al doilea, mai îndepărtat, în care alte
puncte de lumină neclare, mișcate, pare că tocmai sunt zburate de o undă de
șoc. În prim-plan, monocrom, metalic, o baterie pe ceva ce poate fi o masă de
operație, din ambele lipsind bucăți de imagine, conform unei matrici precise
dar necunoscute. Un <i>glitch</i>
digitalizat. Așa își începe Moldovan discursul poetic asupra ființei, ca sistem
supus erorii, ca mașinărie chimică.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">Două
lucruri sunt pregnante de-a lungul întregului volum și, vorbind despre ele, voi
încerca să explic, așa cum am înțeles eu, cartea. Primul: rima, arhaismele,
schemele pseudo-romantice. Nu excesive, dar existente: „...unde tot a doua casă
/ e pentru amantlâc. / Te uită / și înțelege / cum toate - / de neatins adastă /
doar pentru a se ascunde / în cel mai bun pământ. / Durerea nu robește / paloarea
iese castă / cu irizări plăpânde / spre sufletul cel frânt” (important de
precizat titlul poemului, <i>Electronische
Bauhaus</i>). S-a spus că formula e anacronică și inoportună. Cred mai degrabă
că e un gest ludic, experimental, recuperator (poate la modă: Flo Popa, Doboș,
Sociu, Micleușanu au încetat, de asemenea, să se ferească de rimă ca de dracu, făcându-și
însă, în afara acestei trăsături comune, fiecare câte un proiect unic). Așa cum
și optzeciștii procedau la vremea lor, și Moldovan se folosește de pattern-uri
de secol trecut doar pentru a crea cu aceste sample-uri o muzică nouă. Decupând,
multiplicând și recontextualizând sintagme după o schemă proprie, reușește să
creeze un decor capricios și, în spiritul globalist al zilei, fără culoare
locală. Căci lumea lui nu poate fi asimilată-n totalitate niciunui concept, nu
e nici rurală, nici urbană, nici postindustrială, nu stă pe pământ și nici
ireală nu e, nu sondează autobiograficul așa cum nici nu fotografiază
cotidianul. Mai degrabă ea împrumută din toate, reușind parcă, prin intermediul
flash-urilor, un involuntar efect holistic, așa cum, păstrând proporțiile,
făcea la îndemnul lui Banksy și <span style="background: white;">Thierry Guetta,
aka Mr. Brainwash, în încercarea de regizare a <i>street art-</i>ului.</span><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">Al
doilea aspect imediat vizibil vine ca pandant al acelor arhaisme muzicale și
contribuie la hibridizarea decorului: poetul e un tip cult și ține ca noi să nu
scăpăm asta din vedere. De la neologisme cu rezonanță înaltă la ermetice referințe
tezofice, religioase, tehnologice, Vlad Moldovan pare dispus să verse în texte
tot ce-i vine-n minte, poemele părând deseori create în paralel cu propriile
căutări și devieri spirituale. Toate aceste referințe (<i>akașic, warslut, kazerne, chi kung, tetris liquirizia, beluga dynamis,
sattva, Arcturus, pyr aeizoon, tekhteleki, Abysini</i>) par în primă instanță
doar curiozități ce atârnă pe text precum medaliile pe uniformele generalilor
nord-coreeni (care medalii, nemaiavând loc pe piept, sunt lăbărțate de-a latul
mânecilor și de-a lungul pantalonilor). Totuși: cine poate spune ce e oportun
în poezie și ce nu? Atât timp cât textul emoționează, se poate spune că... de
fapt, se poate spune că textul nu emoționează și că Moldovan, nedorindu-și
asta, condiția devine caducă. Moldovan scrie o poezie conceptuală (oare câți
mai fac asta, azi?) și își manevrează<span style="color: red;"> </span>instanța
poetică către<span style="color: red;"> </span>o încercare de evoluție
spirituală. E drept că pe acest parcurs, nu-i acordă mare atenție lectorului
(ție pasul cine-o putea!) și se afundă-n laboratorul minții, unde <i>șăd </i>în devălmășie filosofie grecească și
hindu, <i>space opera</i>, anatomie, lexic,
realități paralele. Construind eliptic, el lasă să planeze în text imagini cu o
legătură cel mult bănuită între ele. Jocul lui Moldovan e șiret: dacă cititorul
va descoperi un sens, va culege satisfacția rebusului poetic. Dacă nu, va putea
reveni la titlul volumului, reconsiderându-și prin acest exemplu poziția asupra
erorilor de funcționare ale aparatului psihic uman.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNoSpacing">
<span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12.0pt; mso-bidi-font-size: 11.0pt;">Nu
vreau să fiu avocatul cărții. Numeroase poeme prolixe au nevoie de indulgența multor
recitiri până la găsirea unui sens, și acela eventual. Grupului de prieteni cu
aceleași interese ca ale autorului i-ar fi desigur mai ușor să interpreteze
aceste texte superintelectualizate. Dar rețin versuri frumoase, cu aură
vintage, precum: „maimuțe ce se adună la cutia milei/unde priviri se urcă-n
cer/și-abandonează”. Rețin problema ființei care dă erori, explicată prin date
și prin tehnică amalgamate, rețin psihozele noi tratate cu lirism vechi, toate
conducând la un rezultat straniu: debusolarea e însoțită de o anumită
luciditate care, în loc s-o vindece pe prima, o întreține.<o:p></o:p></span></div>
</div>
minehttp://www.blogger.com/profile/02891426448495836372noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2560747148842179444.post-45019749317199352762017-04-09T23:01:00.000-07:002017-04-10T00:03:52.243-07:00Harta și teritoriul lui Houellebecq <div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify; text-indent: .5in;">
<span lang="RO">Ca orice roman de <span style="background: white;">Houellebecq</span> (mai puțin totuși ultimul, <i>Supunere, </i>cum a fost tradus), <i>Harta și teritoriul</i> e unul dintre ălea
care nu te lasă-n pace până nu-l termini. Proaspăt, nou (e din 2010, totuși),
spune direct care-i treaba, parțial, cu lumea imediată și indirect, care-i
treaba cu tine. Nu știu de ce, oricum, a virat-o în a doua jumătate către roman polițist.
Lucruri din el:<o:p></o:p></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify;">
<span style="background-color: white;">„ – Îmi pare rău că dau buzna, știu
că lucrurile nu merg cum trebuie. Dar sunt nerăbdător să mă apuc de tablou...,
spuse el și își compuse un surâs pe care îl spera </span><i>dezarmant. </i></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify;">
<i><span lang="RO" style="background: white;">Surâs
dezarmant</span></i><span lang="RO" style="background: white;"> este o expresie care încă mai poate fi întâlnită în
anumite romane și care trebuie să corespundă, prin urmare, unei realități
oarecare. Din păcate, Jed însuși nu se considera îndeajuns de naiv ca să fie <i>dezarmant </i>cu un surâs; și bănuia că Houellebecq</span>
nici atât. Cu toate astea, autorul volumului <i>Le Sens du combat</i> se trase un metru înapoi, doar cât să-i îngăduie
să se adăpostească de ploaie, fără să-i deschidă însă cu adevărat accesul
înăuntru.”</div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify;">
<o:p></o:p></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="background: white;">„ – Sper că Houellebecq</span> o să
scrie un text bun..., spuse el în cele din urmă. Jucăm o carte mare, să știi. O
evoluție artistică atât de radicală ca a ta e greu de acceptat. Și cred că
artele plastice oferă terenul cel mai favorabil. În literatură sau în muzică e
aproape imposibil să schimbi direcția, pentru că riști să fii linșat. Pe de
altă parte, dacă faci mereu același lucru, ești acuzat că te repeți și că ai
intrat în declin, dar dacă faci o schimbare ți se reproșează că ești un proteic
incoerent. Știu că, în cazul tău, faptul de-a fi revenit la pictură și la
reprezentarea ființelor umane are un sens. Mă simt incapabil să spun care este
acesta, și probabil că nici tu n-ai fi în stare; însă îmi dau seama că nu e
gratuit. Totuși, nu e decât o intuiție, și nu ajunge să ai parte de articole, e
nevoie și de un oarecare discurs teoretic. Iar eu nu sunt capabil să-l compun;
și nici tu.”</div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify;">
<o:p></o:p></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="background: white;">„În Franța, cele două
aeroporturi folosite de Ryanair erau Beauvais și Carcassonne. Să fie oare vorba
de două destinații turistice speciale? Sau de unele care deveneau turistice
doar pentru că le alesese Ryanair?”<o:p></o:p></span></div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify;">
<br /></div>
<br />
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0in; text-align: justify;">
<span lang="RO" style="background: white;">„În acea epocă
surprinzătoare a Celor Treizeci de Ani Glorioși, călătoria pe calea aerului,
simbol al aventurii tehnologice moderne, era cu totul altceva. Rezervată încă
doar inginerilor și <i>cadrelor</i>,
constructorilor lumii de mâine, era menită (și nimeni, în contextul
social-democrației triumfătoare, nu se îndoia de asta) să devină din ce în ce
mai accesibilă păturilor populare, pe măsură ce acestea își vor fi sporit <i>puterea de cumpărare și timpul liber </i>(ceea
ce s-a și întâmplat finalmente, însă ca urmare a unui ocol prin
ultraliberalismul simbolizat cât se poate de potrivit prin companiile <i>low cost</i> și cu prețul pierderii totale a
prestigiului care fusese asociat anterior transportului aerian).”<o:p></o:p></span></div>
minehttp://www.blogger.com/profile/02891426448495836372noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2560747148842179444.post-46382245006617532572017-04-05T08:14:00.000-07:002017-04-05T10:19:27.096-07:00poem fain de Doboș <br />
<br />
<b>Soarele</b><br />
<br />
Unde este soarele<br />
mîngîios în păr.<br />
<br />
Sistemul nervos săturat de soare<br />
cum se satură de sevă și de scoarță amară<br />
mesteacănul tînăr.<br />
<br />
Am pierdut soarele,<br />
pe care îl imită<br />
părul tău blond<br />
umflat de vânt<br />
cînd îți plimbi cățelul<br />
în spatele blocului.<br />
<br />
De multe zile doar nori de tundră.<br />
<br />
Nori de tundră<br />
ce ascund soarele.<br />
<br />
Vreau să mîn pe iazul tulbure cu soarele<br />
butuci prăbușiți, crengi pe jumătate înflorite.<br />
<br />
Vreau să bat pe bitum<br />
o minge de soare.<br />
<br />
Să inspir<br />
praf uscat de soare.<br />
<br />
Îmi trebuie statutul<br />
sărurilor fotosensibile.<br />
<br />
Să fiu cîine de soare.<br />
Cînd latru aerul să se încingă.<br />
<br />
Vreau să-mi ungă pielea<br />
soarele<br />
<br />
privirea mea să strălucească<br />
ca cioburile verzi de sticlă<br />
într-o parcare toridă.<br />
<br />
(din volumul <i>Spiro, </i>2016)minehttp://www.blogger.com/profile/02891426448495836372noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2560747148842179444.post-58445542425696539732017-04-04T00:15:00.001-07:002017-04-04T00:15:43.116-07:00Proxima B - Ovio Olaru<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Încercarea de a ajunge la el și de a se „rezolva”
(în ambele sensuri) pe cale mediată, ocolită – prin alții. Din mila față
de sine însuși se naște cruzimea față de ceilalți, ale căror ticuri și tipare
le execută public. Ceva amintiri domestice, violență familială sau bucăți de
copilărie sunt punctate sumar și se pierd în acelați maelstrom sexual ca în
Pilotul, pe un teren unde lucrurile s-au
întâmplat deja. De unde și hărnicia prefixelor: postnuclear, postproducție,
postcoital, etc. Un fel de, totuși, hărnicie – sărăcie, dar care asigură până
la urmă starea de observator al orașelor abandonate și al cimitirelor
industriale. Antieroul sentimental pare-mi-se construit dintr-o asumare
libidonos – duplicitară și o sinceritate tinerească, naivă de a pune degetul pe
rău. Adică un tip care zice: „aș vrea să strige în gura mare că i-a venit / să-mi
arate pizda ei însângerată / (...) / de mine să nu-ți fie rușine, fată la ciclu,
/ fiindcă sunt de zece ori mai dezgustător ca tine” mai poate adăuga adjective
estetic-etice: „înjurătura urâtă”, „semnele rele”. Chiar dacă nu e ceva nou,
îmi place aerul metalic și supraurban – chiar dacă unii ar spune că-i deja răs-folosit,
că doar locuitorii lumilor a II-a / a III-a, încă neobișnuiți cu metropolele,
îl mai pot folosi (zicea Borges undeva că dacă un francez scrie despre Orientul
Mijlociu abundă cămilele, dacă scrie un arab n-o să vezi niciuna). Îmi place și
devoalarea (nedusă până la capăt, dar faină) pe care o propune, cu metoda how
it’s made: liniștea, echilibrul tău de participant pasiv sunt șifonate când ți
se amintește că-n spatele atitudinii posh chinezii fabrică lumea, că-n spatele
gândurilor din cap e doar chimia din măduvă și fizica subatomică. Mai zic că ființa sexuală din care e alimentat
volumul e departe de a fi epuizată (ca material) și că problema
identității rămâne în picioare, cu laitmotivul „lucrurile sigure sunt și
imediat cuantificabile”. Sau nu sunt.<o:p></o:p></span></div>
minehttp://www.blogger.com/profile/02891426448495836372noreply@blogger.com0