"zgomotul carnii"

Una dintre poeziile din volumul "de-a viul", de Teodor Duna:

"acum, cand zgomotul ierbii acopera zgomotul carnii,
cu trupul invelit in cianuri, tot mai viu
imi sunt. pana la piele de viu imi sunt.
vad limpede, vad oricum: dimineata incepe sa umble
satula, oloaga.
lumina ei atarna de trup, il arata -

si nu e indeajuns.

ca o mie de vietati scapate, carnea se rostogoleste
din mine,
tot mai multa, mai grea, mai inabusitoare.
sub talpi, in mormane se aseaza.
o vezi - si nu e indeajuns.

si tot mai mult, zgomotul ierbii acopera
zgomotul carnii.
atarn de mine, cu marginile varate una in alta.
doar cateva au mai ramas.
si abia atunci simt cat granit
emana acest soare de aur si cat granit in mine.
tot plin ma simt. desi doar o adunatura de margini,
tot viu imi sunt, pana la piele de viu imi sunt -

si nu e indeajuns.

vad limpede, vad oricum: dimineata umbla satula, oloaga
lumina ei atarna de trup, il rastoarna.
si cat granit emana acest soare de aur
si cat granit peste tot.

si cand zgomotul ierbii acopera zgomotul carnii
si pe de-a-ntregul il acopera, la ramasitele mele merg.
ma infrupt, ma infrupt, nu ma mai satur -

si nu e indeajuns."