1a

oricum aș face sunt tot mai scurt

nu-mi mai ajung mâinile

dimineața

prin claia de păr

să apese butonul

sfera asta de păr din arcuri de basculantă

jumate prin piept jumate prin veioză

mă curbează ca pe o probabilitate

a unui scuter sub un TIR

cu călăreț cu tot / atât era porumbul de mare

(și m-am gândit că poate n-a adormit poate

a băgat  ușurel  într-a-ntâia  a stins  muzica

s-audă            plesnitura           mai           bine

 stropșitul                                       împroșcatul)

nici pân‘ la sânii tăi nu-mi mai ajung mâinile

 dimineața