acum știu cum e
același puf de viață
împrăștiat
din cearșaf pe volan
același alb uleios ce
mă strânge de fălci
ca o meduză plină de oxigen
împingeți băieți
ne mângâiem
ambulanța în care
fugim sparge ambuteiaje
înauntru avem cârnăciori
de bere
fotbal și măslini
apăsați băieți dar nu
prea tare
mâinile voastre de grădinari
nu mai pot îngriji pământul
ăsta
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu