pers iii pl
din capătul orașului te ia un autobuz care
te lasă la porțile mănăstirii. de acolo
te preia un frate care te duce până la stăreție.
pe drum tropăim amândoi. fratele
te trimite la stareț. intri pe portiță și bați la ușă.
nimeni nu zice nimic. intri și vezi cum
bărbosul, stareț sau nu,
te poftește afară. te du la părintele! mă duc.
intru în biserică. cer o lumânare. mi se întinde una
neagră. mă zăpăcesc de tot. parcă n-ar fi fost de ajuns. auzi, neagră.
ies afară amețit complet.
lumina iernii la amiază, zăpadă, îmi vine să leșin.
mă ia în primire un călugăr de doi metir treizeci:
ce faci frate? cine ești?
păi chiar asta e problema, cine sunt și ce fac.
îmi preumblu palmele peste frescă: ăsta nu, ăsta nu.
cine sunt
ce fac
asta e deja immanuel kant
te iubesc
dar orice ai face, la televizor se vede cu pureci.
e radiația cosmică de fond
privește cu atenție purecii electronici
și amintește-ți în pizda mă-tii
(te rog să mă scuzi)
saraswati este iubita mea
când o întâlniți să-i spuneți că-i sărut picioarele murdare
și o aștept acasă să-i sparg sitarul
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu