Faima lui C. Ivănescu ajunsese (nu-mi pot explica în ce mod, pentru că de citit, nu-l citisem) atât de mare printre noi, încât, atunci când am găsit Rod în biblioteca satului unde trăiam, nu am ezitat să-mi manifest zgomotos entuziasmul (ceea ce a încântat-o pe bibliotecara mică și negricioasă J)
...........................................................................................................
Apoi, am descoperit prin sat o domnișoară care mă plăcea, dar care nu admira în mod explicit poezia, așa că am lăsat-o baltă cu scrisul.
..........................................................................................................
Norocul meu a fost că, după câțiva ani, vizitând o altă domnișoară, de data asta la Bistrița, am zărit un afiș care anunța un spectacol-recital al lui Cezar Ivănescu împreună cu niște muzicieni.
Două concluzii:
1) nu știu exact ce am aflat despre C. Ivănescu, dar știu sigur ce am aflat despre Dan Coman. :)
2) bibliotecara aia... n-o văd cu ochi buni; nu cred c-a scăpat nici ea, cu toate că mică și negricioasă.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu