El era ars de durere si-mprejurul Lui
Ca o nãlucã, Pandora risipea bogãtie.
Îl ardea palma
stia cã Speranta va rãmâne-n cutie.
***
E-atâta liniste în dimineata cea mare
Cã-ti înroseste timpanul de-atâta-ncordare
Cu timpul îti pare cã auzi ciripit:
E duhul puiului din ou-nrosit.
E-atâta liniste în dimineata-nvierii
Cã se aude prin stâni secunda‘njughierii
E o liniste moale, pipãind-o auzi
Pulsul penultim al mieilor cruzi.
E o liniste limpede în dimineata de paste
Iar timpul ezitã secunda a-o naste
Se-aude-n carafã, îmbrãtisatã de vin
Pâinea cum murmurã cântec divin.
E atâta liniste pe chipul lui Crist
Din adevãr si iubire izvorându-se trist
Din palme si coaste, din picioare
divine
Se coboarã puterea iertãtoare de vine.
Mã gudur bucurându-mã cã exist
Covrig mã fac la rãdãcina lui Crist
Deasupra-mi sade linistea veghind
La învierea Sperantei, singuru-mi jind!
Nicu Ganea
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu