*

Macelarul imi livreaza scurt, in antract, un numar de telefon format din 10 idei. Duce o plasa din care un cap de miel imi trage insistent cu ochiul, ma pasaie sa ma fac mai aproape. Ma intreaba in trecere daca vreau o fetita. Se grabeste si, vazandu-ma nehotarat, face semn, sub parul negru si lung, mainii care-l poarta. Pic, pic, sange pe mocheta verde, culoarea vomei. Ce urat au zugravit astia aici.
Ma intind pe mocheta si molfai numarul incet, la capatul lanului de porumb care stiu ca la toamna imi va taia bratele. Gleznele mi le-au pus ca margini de hotar, mi-au crescut caramizi in genunchi si blana de fier. Inca nu e vremea sa vorbim.
10 orificii, te construiesc, ma vei tot destrama folosindu-le pe rand. Las urme in pamantul presarat pe spatele tau.
Molfai numarul si ochii-mi joaca in degete. Locuiesc pe suprafete moi, tragedia care se consuma nu mai razbate pana la mine. Sub pielea ta cald.
Si stiu ce o sa-ti spun, ce gust are cafeaua pe care o sa o bei in barul acela, cu peretii dezbracati de desene. Stiu cum ii vei spune chelnerului si cum te vei mangaia sub masa. In fundul gurii, stropi de chimie.
Cu mainile in pamant. Frunze de porumb misca in carne, ce mult mai e de munca, ce lunga e vara.