Cafeaua intra cu bocancii
In templul uitat al maimutelor, scurse din ce ramane seara nefolosit
Apas acceleratia si creierul se inghesuie sub podea
Ma imbrac, ma dresez, imi pun cravata, mananc-beau ciorba fara sa sorb
Ma scutur de ciorani si motociclete si imi
Reasez capul pe umeri, printre alte lucruri anorganice
Dar totusi, totusi imi rod unghiile murdare si vesnic prea mari.