dealul

În curând aceste vorbe

orfane

o să plece şi ele

iar eu încă nu am învăţat să văd,

nici degetele prin părul rar

nu ştiu cum să ţi le trec

să nu te doară.

Căci în curând şalele pământului

o să-mi acopere paharul cu bere

şi peretele cu peşti de vis-a-vis.

Sub burta dealului din geam,

ca pe un linoleum corect lustruit

se vor vărsa maşini, case cu nebunii nemişcaţi de la locul lor,

semafoare şi bucăţi de bulevard,

tomberoane pline cu cerşetori plini cu pisici

mai mari decât barba patriarhului.

Buza dealului, răsfrântă,

ne va aşeza în rând.

Şi vorbele mele, lăsându-mă singur şi legându-se între ele

în cartilagii,

păşesc sigure peste carnea crescândă

acolo, sub burta dealului.

Acolo unde şi stomacul meu s-a dus

să se facă învăţător.