frica

Ştiu când paşii mei triumfali şi firavi
urmau cizmele kaki de cauciuc pe nedrept şi de străini descăpăţânate
de ţinte şi ciucurei
şi prea des înşelate de pământul cel rău, alunecosul
şi ştiu că toată cinstea atârna
de pumnul meu cel mic neînstare
să îmbrace mănuşa numelui,
al pumnului meu de lapte neînstare să zdrobească
îmi amintesc că o cizmă s-a ridicat şi deschizând uşa
a cerut linişte
şi capul vinovatului,
ţinându-mă de lemn, potrivind unghiurile
căci rânjetele lor se reflectau în vârful meu
şi mai simt şi acum cum am fugit şi le-am lăsat singure acolo
în fum, tăcere şi umezeală
cizmele şi băieţelul.