liceu

mi-am dat seama că El vorbeşte serios
la primul firicel de sânge care a început să-mi curgă din ureche
de o jumătate de oră ne vorbea
despre curaj, libertate, morală
parcă eram la tezaur folcloric
şi Filip arăta mai rău decât mine
cu el a fost mai categoric

şi atunci m-am întrebat pentru prima oară
ce caut aici
de ce intră câini arşi pe geam în fiecare dimineaţă
şi se aşază în dezordine în sala
în care şi noi ne aşezăm seara la filme
şi ne mai certăm pe canalul TV
Ei se ceartă pe noi

dar am zis că totuşi nu e aşa rău
chiar şi în locul lui Filip dacă aş fi
decât să ajung în cealaltă sală
cu o oglindă de 100 de metri şi un birou de 100 de metri
în care vorbeşte SupraEl
la fel cum am observat că vorbesc toţi pe aici
am fost o dată trimis acolo
de grija de acasă, nici ei nu ştiau
că aici nu există grijă, doar vorbe
ude, grele, de fier, de lemn
în dungă, în lat, în pumn
şi toate-ţi sparg capilarele
SupraEl nu mi-a vorbit atunci
mi-a făcut doar semne
o fi fost beţia de azi-noapte şi oboseala
nu-mi venea să cred că am noroc
că am auzit că odată aici s-a spart oglinda
de la atâtea discursuri
când i-am văzut pe Ei speriaţi cum m-aşteptau la uşă
mi-am zis – uite, şi lor li se spun multe lucruri
şi m-am întrebat a doua oară
unde se opreşte lanţul vorbelor
şi n-am avut curaj să-mi răspund
decât peste câţiva ani

aici, oriunde ai fi cineva îţi vorbeşte
zi şi noapte
la infinit
şi după cineva e altcineva
şi apoi altcineva şi altcineva şi altcineva
la infinit

mai târziu eu şi Filip ne-am împrietenit
(fuseserăm certaţi)
cu Filip1, cu Filip2, cu Filip10
şi printre noi fără să mai fie nevoie să spună nimic
mergeau El1, El2, El10

odată (zilnic săptămânal lunar)
se cânta despre dovezi la lume
şi eu râdeam şi credeam că râd
doar în mintea mea
deşi zâmbea şi Filip
şi El a venit făcându-şi loc printre păpuşi
ca printre molecule în obiecte solide
şi mi-a spus răspicat
încât de 7 ori după aceea mi-am trecut limba peste dinţi
oricum nu-mi mai amintesc dacă de aici
am început să aud periodic şi clar
că sunt prea des
prea-n afară
prea cu mine-n cârcă

şi am auzit multe
chiar şi-n şoaptă am auzit
dar tot auzit era
şi trebuia ca tot ce aud să spun mai departe

când m-am dezbrăcat şi am plecat
mi-au crescut Lhasa, Amsterdam, La Paz,
fără să văd că plecăm împreună
şi Ei ştiau
tot timpul au ştiut