Pe străduţe strâmte de tot
Chipul tău atârnă pe ziduri
Ca ceasurile lui Dali
Nu mai am loc suficient sub umbrelă
Cu cât alerg mai repede
Cu atât mai allegro devine ritmul pe coardă
Arcuşul taie buşteni în faţa mea
Şi lumea, toata lumea aplaudă
Rămân cu mâinile în monolog, în nisip
Încerc să admir din vitrină
Un papion şi o rochie
În seara asta vor da cioburilor o cădere atât de lină
Ca strănutul maică-mii în mijlocul unui cântec de leagan
Pe care-l inventez acum
Foarte încet mă întind
Cât să nu mai incap niciodata în uter