mi-a căzut netul poate
că
un dictator nu mă lasă
să comunic cu ceilalți
rebeli ai mei anonimi
poate că pe scaunul
meu, în loc de nu prezintă interes
scrie regizor
dar în fața tăvălugului
eu sunt cel care
plesnește primul
cel care se ascunde primul
în pământ
mi-a căzut netul
prietenii mei adevărați
sunt loviți de uitare,
smulși de pe trecerile de pietoni
binare
cu tot cu drum
lăsând într-un colț de
hard fotografii
cu oameni pe care nu-i
cunosc – dezbrăcați cu degetele
înfipte unii-ntr-alții
ca în niște prize
umbra mea turistică traversează
plăcuțele albe albe de faianță
din jur
ca un timbru pe plicuri nedeschise
mi-a căzut netul
cântecul meu se-aude
tot mai înfundat
bețe uscate stau
înfipte in ghivece iar mie
mi-e foarte foarte
foame
bla bla
RăspundețiȘtergeredoar bla
Ștergeredoar bla
Ștergereun pic rupta la final, dar in rest o poezie reusita
RăspundețiȘtergere