Caius Dobrescu - Minoic

Un roman neașteptat de fain pe care, admit, l-am început cu reticență, după Lucrarea de doctorat. Nicu Stoica, poet minor și redactor la o revistă încă și mai mică, obține o bursă de studiu în State. Ajuns acolo, se trezește înconjurat de personaje duplicitare (care, ei da, toate cunosc româna sau măcar jumătate din ea) iar povestea în care fără voia lui e implicat are ramificații spectaculoase, de la acțiunile Gărzii de Fier sau interogatoriile tipic securiste până la o veche idilă cu rădăcini hinduse, atât de veche încât a devenit mitic-magică. Mai mare risipă de intrigi cred că numai în Magicianul am găsit. De zece ori mi-am zis de-a lungul romanului că asta e, am înțeles acum misterul, s-a rezolvat - și de unșpe ori Caius D. m-a păcălit notoriu. Și culmea, culmea e că l-am crezut de fiecare dată, nu mi s-a întâmplat deloc să-i reproșez - bine bine domnul autor, toate frumoase, dar asta e chiar de tot!
   După gustul meu viciat, aș mai lăsat să curgă în carte o țâră de erotism, dar la cât de concentrată e, cred că i-ar fi cedat aracetul.