pe la 16
ani frate-meu mi-a făcut cadou
primul meu
telefon mobil
era un
second de care eram foarte mândru
cântărea un
kil și încăpea cu greu
în
buzunarul interior de la piept
deformându-mi
simetria vestonului
n-a fost unul
care să nu mă-ntrebe
văzându-mă
de la depărtare
dacă am
coloana ruptă și
în același
timp
dacă și-a
făcut vreun cuplu de vrăbii
cuib sub
cămașă
nu știu
câte ouă clocesc vrăbiile
dar la mine
încăpeau vreo douăzeci
vreo două
săptămâni am tot dus cuibul în buzunar
chiar
m-așteptam parcă să le-aud
ălora mici
piuitul
dar nu suna
nimeni
nici măcar
un bip
cum se
făcea pe vremuri când minutul
era cât un
pachet de țigări
am lăsat
telefonul în dulap și peste câteva zile
când mi l-a
cerut un coleg să joace snake
mi-a spus
că am vreo cinșpe apeluri pierdute
n-am fumat
o săptămână
am încărcat
cartela și-am sunat înapoi
m-au
înjurat că mă sunaseră de ziua mea
pe toți îi
taxase mesageria
și nici
coloana mea ruptă
nici
familia de vrăbii
n-au părut
să conteze
acum
când de
ziua mea îmi intră notificări
nici nu
știu ce-i mai avantajos
că ei nu
mai plătesc pentru urări
că eu nu
mai dau explicații
sau că
nu-mi mai încape picior de vrabie-n telefon
nici măcar
în agendă
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu