Cartea Dar noi suntem oameni obișnuiți, a Dianei Giacăr - foarte bună. Poetă bună tratând o temă (teme) răsuflată (e). Câștigă poeta. Ceea ce o face bună. Sau era invers?
Cartea Rădăcina de bucsau, a lui Ovidiu Nimigean - îngrozitoare, cu toată scriitura fără greșeală a lui O.N.
Cartea Ultraviolență, a lui Bogdan Coșa - slabă.
Cartea Compunere cu paralele inegale, a lui Gheorghe Crăciun - ilizibilă. Cu cât îmi dau seama că autorul e mai bun - și, doamne, e bun! - cu atât mă-ncurc în hățișurile cărții, și cedez. Cartea Pupa russa, a aceluiași - îi dau șansă 105 pagini. Sigur, voi găsi variante mai rapide (sau măcar mai plăcute) de a învăța ce-aș putea învăța de la G.C. Sau nu.
Cartea Balamuc sau pionierii spațiului, a lui Caius Dobrescu - mă opresc la jumătate.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu