Volum super fain scos de amicul Perpelea. Total inedit, diferit, are un tonus ca al unui doctor pus pe caterincă într-un spital de oncologie. Printre ălea puține care te fac, după ce le citești, să te simți mai ușor, fără a miza pe efectul mizeriei, nenorocirilor și vulnerabilității autobiografice. Perpelea bagă la înaintare fantoșe caricaturizate din vârful pixului, fix cât trebuie ca să fie credibile, ca să fie posibile-n ingenuul lor ridicol. Un fel de moaște a lui Sancho Panza. Ele sunt disclaimerul, tot ele, pe invers, asumarea prin convenție a unui raport clar cu lumea, văzută ca vrajă și ca vrăjeală. Cu miștoul treci marea, zice Perpelea prin personajele sale hâtre - boschetari culți, bețivi ipohondri și bătrâni beșinoși - alcătuind prin ele nu o dramă latino, nu o (câh!) decadență romantică ci un mod destul de comun, ba chiar de neocolit, de-a fi. Textele concentrate, haikuurile, snoavele sunt un fel de maiouri cumpărate de Perpelea de prin Tianjin, Osaka, Seattle, Teheran, Glasgow, Oravița, Santiago - pe care ți le vinde mai departe, la preț mic. S-ar putea să-ți vină.
Extras (ales la întâmplare, chiar nu contează):
Carlos Estrada Matuzalem (texte din volumul Aproape viu)
Se
naște la Medelin (Columbia) acum aproape un secol, în anul 1924. În tinerețe
face parte din temuta banda Şobolanii
verzi. Cu timpul, Matuzalem începe să se simtă din ce în ce mai rău. Este
consultat de un medic, iar în urma analizelor reiese că suferă de o afecțiune
foarte rară printre membrii grupărilor din cartel. Verdictul este necruțător:
conștiinţă cu reflux gastroesofagian. Este nevoit să pună ghetele în cui din
cauza nenumăratelor crize de remușcare însoțite de puseuri de eructații. Ca un
prim pas spre vindecare, Matuzalem se apropie de creștinism, dar se pare că
între el și Iisus a existat un soi de nepotrivire de caracter. Își îndreaptă
apoi speranțele spre poezie, iar aceasta îl acceptă fără să manifeste însă vreo
bucurie specială. Publică 27 de volume, câteva dintre ele nefiind complet lipsite
de calități: Toxiinfecția lui Quetzalcoatl, Pe
Armaghedonul liniștit, Montezuma se hotărăște să
moară, Ulise - ultimul viking, precum și volumul de haikuuri Aproape viu.
***
ajuns la vârsta la care
singurul gest rebel pe care mi-l mai permit e
să ascund un muc sub scaun
***
când o să mor
scuipați-mi pe mormânt mereu m-a
motivat disprețul celorlalți
***
muştele stau adormite
pe capacul sicriului visează că
pleacă și ele în Rai
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu