Ioane

                                                                                                           lui Vlad Drăgoi

nu te eschiva dacă ai loc la geam

și mama ce tocmai a urcat 

cu băiețelul frumos în brațe

te privește semnificativ

nu urmări transpus, cu ochi de regizor

pasărea suspendată-n geometria de-afară

pentru că forța malefică nu-i acolo, Ioane,

lângă crenguța păsăruicii

nici când privirea mămicii devine obraznică să

nu te foiești mimând indiferența

n-o prinzi la joc și pierzi cu full-u-n mână, Ioane

privește-o-n ochi și las-o să aștepte

încleștată între disperare și ură

simte cum gestul ei atârnă de voința ta

și tu, pentr-un scurt, strălucitor interval dintre două stații

aruncat înapoia timpului tău

un Beria, un Führer nemilos, împărat japonez al terorii

aruncând o sută de milioane de oameni într-o noapte eternă

printr-un simplu haiku. Bea-le frica până la capăt

Ioane

Atunci, și doar atunci, să te ridici.