Bun Octavian. Îmi place. Poezia lui nu e numai o caterincă la adresa poeticii serioase și tragicoase, ci-ți arată și bucata aia prozaică de real cu bețivii, curvele și plictiseala ei. De partea aia, bercenară, unii se feresc, înlocuind-o cu tot felul de traume suferite-n timp ce se scufundă în cadă, în pădure sau în alte locuri singuratice, așa cum fac poeții importanți. Perpelea vede altcumva. E miștocar și nu se ia-n serios. Da' tocmai de aia îi iese.
Ce nu-mi place: faptul că unele efecte sunt căutate.
Mai jos sunt câteva texte din volum:
DADAist hold-up
bag două sute de votcă
să-mi fac puțin curaj
îmi pun ciorapul pe față
& intru în prima bancă
pe care o văd
apoi încep să împart
casierițelor
flori
***
în ziua a șaptea Dumnezeu
Și-a sfârșit lucrarea
pe care o făcuse
și în ziua a șaptea S-a odihnit
de toată lucrarea Lui pe care o făcuse (Geneza 2:2-3)
și a prins Dumnezeu gustul odihnei
și de atunci se tot odihnește
câțiva mistici din Berceni
îl aud uneori cum
sforăie
pe bune
de-aș fi știut
oooo de-aș fi știut
dacă aș fi avut măcar
o vagă idee
un mic presentiment ceva
aș fi rămas acolo
acum aș fi fost
un spermatozoid înțelept
cu început de
chelie
România: grădina Maicii Domnului
în Arica
la fiecare șase secunde
un copil moare
de foame
în România
la fiecare șase secunde
un funcționar moare
de plictiseală
Merci mult, bo$$.
RăspundețiȘtergere