Noaptea, dacă introduci în telefonul din colţul străzii o scoică în loc de monedă, o scoică mică, albă, neciobită, culeasă vara, pe plajă, în loc de ton vei auzi minunatul sunet al valurilor. Apoi poți forma orice număr și-ți va răspunde, te va chema un glas de sirenă.
Noaptea, dacă introduci în telefonul din colţ o petală de trandafir în loc de monedă, în loc să auzi tonul vei simți minunatul miros de fân cosit și liliac înflorit. Formând orice număr o voce blândă de bătrână îți va explica liniștit cum se face cea mai grozavă dulceață de trandafiri.
Noaptea, dacă sufli în telefonul din colţ fum de țigară în loc să introduci o monedă, în loc de ton din receptor va izvoră ceață, ceață caldă care te va cuprinde întreg, va umple încet strada, casele, se va agăța de crengi ca pânze de păianjen.
Noaptea, dacă introduci în telefonul din colţul străzii o monedă de un leu, trebuie câteodată să bați cu pumnii în telefon până îți vine tonul și formând numărul de acasă îți va răspunde nevasta: că unde umbli până la ora aia, că ea nu-ți mai încălzește mâncarea, că ea te lasă.
(Cristian Popescu)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu