duminică, 9 aprilie 2017

Harta și teritoriul lui Houellebecq

Ca orice roman de Houellebecq (mai puțin totuși ultimul, Supunere, cum a fost tradus), Harta și teritoriul e unul dintre ălea care nu te lasă-n pace până nu-l termini. Proaspăt, nou (e din 2010, totuși), spune direct care-i treaba, parțial, cu lumea imediată și indirect, care-i treaba cu tine. Nu știu de ce, oricum, a virat-o în a doua jumătate către roman polițist. Lucruri din el:

„ – Îmi pare rău că dau buzna, știu că lucrurile nu merg cum trebuie. Dar sunt nerăbdător să mă apuc de tablou..., spuse el și își compuse un surâs pe care îl spera dezarmant. 
Surâs dezarmant este o expresie care încă mai poate fi întâlnită în anumite romane și care trebuie să corespundă, prin urmare, unei realități oarecare. Din păcate, Jed însuși nu se considera îndeajuns de naiv ca să fie dezarmant cu un surâs; și bănuia că Houellebecq nici atât. Cu toate astea, autorul volumului Le Sens du combat se trase un metru înapoi, doar cât să-i îngăduie să se adăpostească de ploaie, fără să-i deschidă însă cu adevărat accesul înăuntru.”

„ – Sper că Houellebecq o să scrie un text bun..., spuse el în cele din urmă. Jucăm o carte mare, să știi. O evoluție artistică atât de radicală ca a ta e greu de acceptat. Și cred că artele plastice oferă terenul cel mai favorabil. În literatură sau în muzică e aproape imposibil să schimbi direcția, pentru că riști să fii linșat. Pe de altă parte, dacă faci mereu același lucru, ești acuzat că te repeți și că ai intrat în declin, dar dacă faci o schimbare ți se reproșează că ești un proteic incoerent. Știu că, în cazul tău, faptul de-a fi revenit la pictură și la reprezentarea ființelor umane are un sens. Mă simt incapabil să spun care este acesta, și probabil că nici tu n-ai fi în stare; însă îmi dau seama că nu e gratuit. Totuși, nu e decât o intuiție, și nu ajunge să ai parte de articole, e nevoie și de un oarecare discurs teoretic. Iar eu nu sunt capabil să-l compun; și nici tu.”

„În Franța, cele două aeroporturi folosite de Ryanair erau Beauvais și Carcassonne. Să fie oare vorba de două destinații turistice speciale? Sau de unele care deveneau turistice doar pentru că le alesese Ryanair?”


„În acea epocă surprinzătoare a Celor Treizeci de Ani Glorioși, călătoria pe calea aerului, simbol al aventurii tehnologice moderne, era cu totul altceva. Rezervată încă doar inginerilor și cadrelor, constructorilor lumii de mâine, era menită (și nimeni, în contextul social-democrației triumfătoare, nu se îndoia de asta) să devină din ce în ce mai accesibilă păturilor populare, pe măsură ce acestea își vor fi sporit puterea de cumpărare și timpul liber (ceea ce s-a și întâmplat finalmente, însă ca urmare a unui ocol prin ultraliberalismul simbolizat cât se poate de potrivit prin companiile low cost și cu prețul pierderii totale a prestigiului care fusese asociat anterior transportului aerian).”

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu