Se afișează postările cu eticheta poezie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta poezie. Afișați toate postările

luni, 20 noiembrie 2017

n-ai de ce să-ți faci griji


poți să mergi la tipa aia timidă
care oprește filmul pentru tine
tocmai când băiatul jon snow se urcă pe fata daenerys
așa cum poți vorbi cu militanta
tipa rea feminista
care își prinde strâns sutienul
și îți arată coaiele artistic

poți să scrii de mână și să-i dai textul
unui tovarăș cu stomacul țăndări
când din profund devine igienic
abia atunci să-l multiplici
poți să lași poeziile să-ți umble la coarda latino
s-asculți cum fac vocabular
pe disonanță și inadecvare
să realizezi că toate-s meme pe îngeraș
eu sunt slab, fă-mă, bă, tare
și-abia asta să te deprime

poți să faci din corpul tău artefact
și să fie ok o vreme
sau poți să faci din familia ta muppets
să nu se revolte să nu miște unul
și să spamezi cu ei rețeaua
scuipatul care le curge din gură
să facă parte din reality show

poți să iei substanțe
de fapt ești fraier dacă nu iei

poți să-ți ții bani
doar de țigări și bere
și pe restul să-i spargi la mașinuțe
când rămâi chel e perfect în regulă
să-i judeci pe ceilalți

poți să iubești femei sau bărbați
să te-ndrăgostești de-o fată
și să visezi că sugi pula unui coleg de cubicle
diferența de gen să nu fie pentru tine
o diferență de genitale

dacă plesnești o muscă
ce rulează 200 de imagini pe secundă
în timp ce tu funcționezi cu 30
poți cumva să te crezi mai rapid decât ea

poți să ai o fiică  s-o legeni
până ți se dislocă omoplații
dac-o vezi mai târziu în bukkake
să îți păstrezi măcar plăcerea
și să te uiți până la sfârșit
ciudat, cum mai iubim porneturile
atâta timp cât rudele nu joacă-n ele

poți să crezi în doctori
ei nu cred în tine
în profesori poți să crezi
până-i ajuți cu banii de chirie
dupʼaia treʼ să-i lași să se descurce singuri

poți să omori oameni
dacă legea nu-ți permite
mută-te într-o țară mai tolerantă
gândește-te la animalele mici pe care le-ai omorât
la cele pe care le mănânci
diferența nu-i prea mare
reține că-n minutul ăsta  
cinci oameni deja au decis
că diferența nu-i prea mare

dacă vrei să ieși din joc
poți să rămâi la parter și să alegi altceva
anumite lucruri n-au fost niciodată la modă
înălțimea e unul dintre ele
ieșitul din joc presupune totuși un act estetic

n-ai de ce să-ți faci griji dacă simți că n-ai timp
timpul nu există
există doar căderi de curent
stocuri epuizate momentan
și torenți în mentenanță

poți să mănânci mc sau fructe
e cam același lucru nu știi care-ți dă cancer primul
așa cum nu știi dimineața când te pui pe budă
care iese primul căcatul sau pișatul

poți să le spui alor tăi mulțumesc acum plec
și să-i sugi de bani pânʼ la 60 de ani

dacă-ți prefațezi fiecare gest c-un disclaimer și joci pe retard
poți să rămâi așa
dacă-ți faci corpul o carcasă dar rânjești plin de sine
poți întrerupe jocul compătimirii
(oamenii nu-s proști și cei care-s proști
oricum nu contează)
ciudat cum livrezi cartea vanității și când nu mai ține
te gândești să ieși de pe autostradă
când se întâmplă măcar încearcă -
fără sânge, vânătăi, erecții -
s-alegi postura unui mort prezentabil

poți să plângi că te doare
ciudat cum ne-așteptăm să nu doară nimic
numai animalele de casă trăiesc în pace și fericire
castrate

poți să ai un job beton
și pielea de pe pulă să-ți fie inflamată
poți să fii mama luʼ mama luʼ kim kardashian
să ai ovarele beton
și tot s-apară undeva o kim kardashian
mai palidă mai înaltă și cu fundul mai mic
dar să fie tot ea
infiltrată ca apa
ciudat cum cei mai mulți dintre oameni
mor fără apă

poți să pui toate lucrurile în țiplă
să le dai tu utilitatea
mă poți aburi cu viața ta în țiplă
care se termină la fiecare decadă
pendulând între timp
printre tot mai perfecționate forme de regret
precum copilăria, viitorul sau scrisul
așa cum poți să schimbi regulile în mijlocul petrecerii
sau destinația la mijlocul drumului
ce-i ce-ți spun să n-o faci
să crezi că încă suferă de boala țiplei

în fond n-ai de ce să-ți faci griji
orice alegere pe care-o faci
e doar a ta
perfect justificată
așa cum orice gând pe care-l ai
e-ntr-o măsură
mai mare
sau
mai
mică
al altcuiva





vineri, 23 decembrie 2016

basa



cei care-n ’90 ați vrut să-l dați jos pe lenin
și la tiraspol v-au tăiat uniformele și v-au bătut
cei care ați umplut cu flori ungheniul și albița
și după șase ore ați fost supți înapoi în urs
lăsând în urmă televizoare, drujbe și țigări
cei treizeci de mii amețiți de insolație-n nistru
cu pielea roșie dar mintea brici
frumoși și singuri în fața cazacilor
paznici de pensionari
cei ce v-ați rupt umerii-n moscova
și creierii în kabul
și v-ați lăsat femeile să vândă-ntre ele
nasturi și umbrele stricate
cei cu două revelioane-ntr-un an
înghesuiți în beciuri sub cazane
turnându-le un douășcinci
peste pastile de cărbuni
cei aruncați în haine și-n mașini beton
puși să sprijine instituțiile
cu salarii mai mici decât chiria
asemenea cu vânzătorii de biciclete 
dar cu putere mai mare
cei care-i plângeți încă pe ion și doina teodorovici
nu, nici pe voi n-o să v-ajute airbagurile
și nici călărășeanul ce umblă cu icoana
la șase televiziuni
cei înveliți în afișe publicitare
mâncați de câini în bender
pescuiții și adormiții la umbră din varnița
ce-ați înfundat torpedoul cu dolari
și gurile cu cârpe și cartofi de export
cei care-o să vă uitați limba pe limba tampon
dintre punctele cardinale
scâncind în întuneric versuri de mateevici
cei ce-ați umplut vestul de vinuri
de plăcinte și arme fără serie
de bodyguarzi și
alături de noi
de curve
morții din râșcani și ciocana
dispăruții din centru
înghețații din buiucani
contrabandiștii și scriitorii
poeții și șoferii
naționaliștii și bilingvii
cei cu istorie mare dar fără noroc
uitați prin trenuri de marfă cu sutele de mii
cei care-și încălzesc dubla cetățenie cu lemne
cei de la margine, de oriunde-ai privi
prieteni, amintiți-vă
că iliescu are 86
și media e de 75

marți, 20 septembrie 2016

firul roșu


când am intrat în maternitate
și mi-ai spus la telefon insistent și grav
să nu uit de firul roșu
m-am blocat cu bancnota
de 10 lei în palmă
și nici portarul nu știa 
dacă să-ntindă mâna
nici eu
dacă mi-ai transmis un cod
și ce înseamnă el

poate firul roșu pe care chinezii
l-au legat de gleznele oamenilor
un fir al destinului
oricine, spunea legenda, are o jumătate
la care firul îi va conduce
pe mine m-a condus la portar
și 10 lei e un preț mic
ca cineva să-și împlinească destinul

sau firul roșu al japonezilor
preluat de la chinezi în kanji
în japonia l-au mutat de pe glezne
pe degetele mici ale mâinilor
firul dragostei îi spun ei
ce pleacă din inimă și se termină
în degetul mic
pe care pe la 6 ani
făcându-mi o praștie
mi l-am înțepat cu un cuțit
și mi-a părut mai rău de praștie
decât de sângele ce se destrăma
ață cu ață pe jos

firul roșu telefonic
de la bucurești către moscova
iese din discuție
din moment ce tu n-o să te muți din sibiu
eu n-o să mă mut din brașov
și nici maternitatea în care-ncerc să intru
n-o să se mute de la târgu mureș
iar tehnologia care ține unită
această familie
e una oricum wireless

poate ai fi vrut
și n-o să mă mire asta
la cât te știu de cinefilă
firul roșu hollywoodian
generații întregi de actori
au dezamorsat bombe tăindu-l
și oricât de explozivă
a fost la început relația
generații întregi de rude
de la văru-tău din focșani
la unchiu-meu mort
lovit de mașină
au încercat să-l taie
și tot noi am călcat pe el din greșeală
și l-am scos din priză
iar cu asta am eliminat și firul roșu
din circuitele electrocasnice

dar am intrat în salon
te-am văzut întinsă și extenuată
cu privire rea
că tot o s-o pățesc și eu
adică
odată și odată
și-am despletit firele unui mărțișor
pe cel roșu l-am legat la încheietura mâinii tale
pe cel alb la al ei




marți, 14 iunie 2016

la mulți ani 2


pe la 16 ani frate-meu mi-a făcut cadou
primul meu telefon mobil
era un second de care eram foarte mândru
cântărea un kil și încăpea cu greu
în buzunarul interior de la piept
deformându-mi simetria vestonului
n-a fost unul care să nu mă-ntrebe
văzându-mă de la depărtare
dacă am coloana ruptă și
în același timp
dacă și-a făcut vreun cuplu de vrăbii  
cuib sub cămașă
nu știu câte ouă clocesc vrăbiile
dar la mine încăpeau vreo douăzeci

vreo două săptămâni am tot dus cuibul în buzunar
chiar m-așteptam parcă să le-aud
ălora mici piuitul
dar nu suna nimeni
nici măcar un bip
cum se făcea pe vremuri când minutul
era cât un pachet de țigări
am lăsat telefonul în dulap și peste câteva zile
când mi l-a cerut un coleg să joace snake
mi-a spus că am vreo cinșpe apeluri pierdute
n-am fumat o săptămână
am încărcat cartela și-am sunat înapoi
m-au înjurat că mă sunaseră de ziua mea
pe toți îi taxase mesageria
și nici coloana mea ruptă
nici familia de vrăbii
n-au părut să conteze

acum
când de ziua mea îmi intră notificări
nici nu știu ce-i mai avantajos
că ei nu mai plătesc pentru urări
că eu nu mai dau explicații
sau că nu-mi mai încape picior de vrabie-n telefon
nici măcar în agendă

miercuri, 8 iunie 2016

poetul fb


„ioan, ținem la tine și la amintirile pe care le împărtășești aici
ne-am gândit că ți-ar plăcea să revezi această postare 
de acum un an:

această fotografie a fost ștearsă de administrator
conținut explicit pentru adulți, violență”




vineri, 6 mai 2016

james

mă uit la un film american în care el
înmuiat de soare
urmărește cu privirea
două fete
de-abia devenite majore
adică la vreo 22 de ani
după sistemul american
și ele îl întreabă
dacă acolo e plaja nu știu care
de parcă tocmai au fost
parașutate de regizor
din camerele lor ușor dezordonate
pline de chiloți și reviste
direct pe nisipul floridei
dar în spatele
ochelarilor tipului
se derulează imagini
cu zăpadă și vodcă și
inși blonzi, lați în umeri care
primesc ordine-n rusă
de la unu’ ras în cap
ce sudează țigările
și pe ăsta amicul nostru
o să-l împuște pân’ la urmă
în ceafa groasă și rozalie
total diferită
din câte vedem într-un prim plan
de gâtul atletic al tipului
să-i spunem james
ne-amintim că james
urmează să se culce
cu unul dintre
acele simboluri cu țâțe
ale americii
sub discreta
supraveghere
a cameramanului
ros de gelozie
că-l împarte pe james cu alta
fie și pentru educația
tinerilor consumatori

joi, 24 martie 2016

hotel

ăștia chiar au minibarul plin
doar o bere rece-mi trebuie să intre bine cu știrile pe care le știu din mașină
dar acum au pus și imagine peste text ca la facultate când profii
citeau din cartea scrisă de ei și-ți sugerau că e bine s-o cumperi
iar dacă tu priveai textul și apoi fețele lor
știai că va urma un alt examen cu șpagă
și berea chiar e rece o beau cu geanta încă-n cealaltă mână și deja mă sună de la recepție
tipa cu ecuson pe care scrie natașa deși e născută-n vaslui
să mă întrebe dacă mai am nevoie de ceva
ea aici în bucurești se simte foarte singură ar trebui să știu asta
nici măcar o porție de clătite?
pe care i le las ei pentru că în momentele ăstea
dintre două vârste ciocolata ajută
mă dezbrac și inspectez baia în sfârșit fără afișe cu fiecare prosop spălat omoară șapte pești în pacific alegerea-i a ta
nu șmecheria psihologică mă distrează sau că te simți vinovat
dacă ești mai jegos într-o zi și după duș de rușine să ceri alt prosop
mai bine ți-l speli singur în baie încuiat pe dinăuntru
și și atunci te simți prost
ci politețea cu care-și aleg cuvintele 
le e frică de clienți cum îmi e mie de funcționarii de la primărie
în fine intru-n duș și mă joc cu jeturile reglabile mai ales cu unul care vine fix acolo jos
după care ies și mă-ntind în cearșafuri și faza faină e că nici măcar nu tre-s-aștept
să se facă liniște pentru că e deja liniște
ziduri pe bune nu rigips ca-ntr-un hotel din craiova
unde s-au futut unii lângă mine în continuu și ea, nu pot să zic
avea voce ok dar el răgea ca un disperat de am visat numai colinde toată noaptea
și în mocheta groasă de pe hol nici nu se aud pașii menajerelor
abia aștept să văd ce au mâine la micul dejun
pân-acuma-mi place, s-ar putea să rămân aici o vreme
și-ntr-o noapte când natașa doarme
să o șterg mai departe

luni, 21 martie 2016

reclame

nici n-am clipit la prima era la detergent 
se uitau lung la monitoare cu gurile deschise 
am vrut să trag cu ochiul la unul dar nici gând să mă lase administratorul 
luați loc aici îmi spuse când am intrat 
împins înăuntru de doi îndrăgostiți 
mi-au zis c-o să câștig un telefon dacă vreau să particip la un test 
durează o jumătate de oră 
m-au condus undeva într-o curte 
deja mă vedeam drogat sub două săptămâni de antrenament 
gata să m-arunc în aer în cine știe ce aglomerație 
facem un studiu de impact semnați aici o să vă punem câteva reclame veți fi filmat 
m-am gândit la alex care nu s-a făcut bine în portocala mecanică și la 
telefonul meu 
care avea probleme cu bateria iar un telefon de rezervă nu strică niciodată 
i-am spus tipei 

dar m-am liniștit după prima cu detergentul 
o casnică despre care aflai la sfârșit că e de fapt vedetă vizita altă vedetă despre care aflai la sfârșit că e de fapt casnică și asta a doua o scorpie nu vroia să folosească detergentul primeia deși aia ca s-o convingă pe a doua i-a spălat până la finalul spotului toate rufele din casă 
ați cumpăra acest detergent? 
aș cumpăra-o mai bine pe proasta aia de vedetă am zâmbit uitându-mă direct în negrul lentilei

apoi au venit niște tipi agitați care aruncau de la unul la celălalt lăzi pline cu bere cu toate   între ei erau cam 10 metri iar ăsta era un fel de job pentru că în timpul lor liber arătau bine și deschideau tot felul de ușițe în zidurile clădirilor de unde scoteau bere la gheață toate femeile de pe stradă erau moarte după ei iar reclama se termina cu una ce a plecat cu tipii și amărâtul de soț părăsit tot bătea în ziduri să vadă unde sună a gol și asta recunosc că m-a amuzat un pic dar nu cine știe ce că m-am grăbit să dau părintește din cap în fața camerei un fel de nice try

încă una și gata mi-a zis administratorul chiar înainte să apară o tipă care făcea duș și povestea în același timp cât e de mișto șamponul pe care îl folosește că uite ce păr lucios îi face dar nu am reținut numele șamponului cu toate că tot apărea în prim plan și pentru o clipă m-am gândit că ăștia folosesc un șampon întreg să tragă un spot era numai spumă peste tot și noduri în gât mai ales la final când femeii i-a scăpat pe jos și m-am uitat speriat în jur că poate se vede pe sub masă și nu mai primesc telefon
de fapt nici n-am primit că se terminaseră și mi-au dat o pungă de cafea

  

sâmbătă, 12 martie 2016

9 martie

totul e perfect pentru micul dejun și totuși
îmi arunci o privire lungă
peste tacâmuri și farfurii
de parc-am apărut în chiloți într-o sală de judecată
în fața instanței

ştiu de mult pe de rost ritualul
tăiat curățat prăjit spălat
verific şi nici acum nu mi-a scăpat nimic
așadar mă prefac că nu-ţi văd privirea
și laud micul dejun de parcă
tocmai a ieșit pe ușă jamie oliver
umilit pentru totdeauna
de omleta mea cu mărar

dar nici jamie nici eu n-am anticipat întrebarea
știi că ieri a fost ziua mea?
pusă anume să-mi strice
toate sistemele de control
pe care le credeam invincibile:

de ziua ta de naștere am fixat nunta
și în aceeași dată
parcă inventată anume pentru mine 
ca să n-o uit
e și ziua americii
pentru onomastică
am trei remindere c-o săptămână în avans
plus doi colegi care au grijă să m-anunțe
de toți sfinții din calendar

chiar și pentru al doilea prenume al tău
loredana
am imaginat nu un sfânt
ci un băiat, așa, sărac și cinstit, fiu al poporului
ca iliescu
pe care-l pomenim prin toamnă
ca să fie sărbătoare pe toată linia

deci luat prin surprindere de întrebarea ta
derutat și 
greșind anotimpul
te-ntreb dacă ieri a fost sfântul loredan
și-n următoarea clipă sunt salvat de telefon
sună maică-mea să-mi spună
că ieri n-a primit niciun apel de la mine
și eu care habar n-aveam că sfântul loredan
are deja atâta notorietate